• Experienta de 19 ani pe piata turistica din Romania
  • Pachete fara costuri ascunse
  • Gama foarte variata de oferte, pentru toate bugetele
  • Peste 40 de destinatii vizitate de noi pana in prezent
  • 95% dintre clientii care au calatorit cu noi si ne-au trimis feedback s-au declarat multumiti de calitatea serviciilor
Curs valutar

 

 

Capitala: Tokyo
Limba oficiala:
japoneza
Moneda:
Yenul japonez
Fus orar:
UTC + 9
Prefix telefonic:
81
Populatie:
127.799.000 locuitori (estimare 2012)
Suprafata:
377.944 km²
Ziua nationala:
23 decembrie (ziua de nastere a Imparatului Akihito)

Cea mai buna perioada pentru a face o excursie in Japonia este primavara, cand are loc celebrul Festival al Florilor de Cires. De la inceputul lunii aprilie pana la mijlocul lui mai, turistii pot lua parte la Hanami – “privitul florilor” – in peste 60 locuri din Japonia, dintre care cel mai cunoscut este Parcul Ueno – Koen, cu numeroase altare si temple construite de shogunii Tokugawa.
Daca va ganditi sa va petreceti urmatoarea vacanta in Japonia, iata cateva detalii interesante despre aceasta tara :

  • Orasul Tokyo poarta numele actual din 1868. Initial, aici s-a aflat un catun de pescari numit Edo, care s-a dezvoltat in jurul unui castel ruinat si care in 1603 a preluat de la orasul Kyoto rolul de capitala militara a tarii. In secolul al XVIII-lea Edo a devenit cel mai mare oras din lume, fiind totodata si primul oras din Japonia in care s-au construit cai ferate, fabrici si care a beneficiat de iluminat cu gaz, apoi cu electricitate, de tramvaie si telefoane. Din pacate, din cauza Marelui Cutremur Kanto din 1923 si a bombelor aruncate de americani douazeci de ani mai tarziu, nu s-a pastrat nimic din vechea asezare. Totusi, perioada Edo si-a lasat insa amprenta in ceea ce priveste denumirile de locuri – de pilda, Marounouchi, unde locuiau samuraii, insemna « intre ziduri », iar Ginza, « locul cu argint », isi leaga numele de o monetarie care nu mai exista de mult. Nihonbashi, care constituia cea mai importanta zona financiara pe vremea samurailor, este si punctul din care a inceput masuratoarea tuturor distantelor din Japonia. De-a lungul timpului, Edo a fost distrus de nenumarate incendii, dar cel mai grav dintre toate a fost Marele Incendiu Meireki din 1657. Legenda spune ca focul a pornit de la un chimono cu maneci lungi purtat de o fata care suferea cumplit din pricina unei iubiri neimpartasite. Conform unei vechi traditii budhiste, dupa moartea fetei, chimonoul a fost donat unui templu, iar preotii l-au vandut unei alte fete care, la randul ei, s-a imbolnavit si a murit. Acest ciclu de intamplari nefaste s-a repetat de trei ori, motiv pentru care preotii au decis sa arunce haina in foc, insa focul s-a aprins atat de tare, incat a mistuit intreg templul, extinzandu-se apoi asupra unei parti importante din oras si ucigand peste 100.000 oameni. De aceea, acest episod este cunoscut in istorie si sub numele de « incendiul manecilor lungi ».
  • Centrul orasului vechi Tokyo este Asakusa, zona cea mai colorata si traditionala. Pe vremea shogunului Togukawa se considera ca solutia cea mai buna pentru a tine sub control moravurile si practicile daunatoare (asa cum era considerat si teatrul Kabuki, de pilda) era desemnarea unui perimetru strict in care acestea sa se desfasoare. Asa au aparut « cartierele de placeri », care se infiintau doar cu aprobarea administratiei municipale. Primul astfel de district a fost Yoshiwara, in Edo, infiintat in 1617, si care ulterior, dupa incendiul Meireiki, s-a mutat spre Asakusa si a devenit cel mai minunat cartier al placerilor din intreaga lume. Aici traiau gheise si artisti kabuki si veneau sa se intalneasca scriitori, poeti, artisti si intelectuali, atrasi de nenumaratele case de jocuri, cinematografe, teatre, sali de concerte, baruri si restaurante. In prezent, Asakusa nu mai este centrul distractiei din Tokyo ; din cele peste 1000 gheise care locuiau aici inainte de razboi, astazi abia mai gasesti vreo 40. Insa atmosfera traditionala este inca vie datorita prezentei magazinelor care vand gogosi dulci din orez, biscuiti sembei, evantaie, piepteni traditionali din fier, oranamente pentru par sau tesaturi pentru chimonouri. Asakusa face parte din lumea « shitamachi », lumea castelor inferioare ( shita = jos, machi = oras), reprezentata de artistii, mestesugarii si negustorii care traiau la poalele dealului pe care era construit castelul din Edo. Spre deosebire de ei, samuraii (casta superioara) locuiau sus pe deal, in spatele zidurilor care inconjurau castelul.
  • Tot in perioada Edo japonezii de rand au adoptat gradinaritul, iar majoritatea conceptelor actuale de amenajare a unei gradini isi au originea in manualele din acea epoca. Exista trei stiluri principale – tsukyiama (munte sau piesaje din gradina artificiale), karesansui (peisaj uscat in care cursurile de apa sunt sugerate prin folosirea pietrelor) si chaniwa (gradina in jurul unei ceainarii). In interiorul aceleiasi gradini se pot combina aceste stiluri, insa trebuie respectate conventiile care dicteaza pozitionarea diferitelor tipuri de felinare, a gardurilor din bambus sau a puntilor din lemn sau piatra. In gradinile actuale intalnim atat flori (precum irisi, camelii sau bujori), cat si pomi fructiferi (pruni, ciresi), artari, pini sau bambusi. Marile gradini Zen din Kyoto, unde apa si muntii sunt reprezentate de pietre si pietris, pot fi considerate drept exemple timpurii de arta conceptuala.
  • O treime din cele 300 milioane de budisti din lume se afla in Japonia. Budismul a avut o contributie covarsitoare la formarea Japoniei, calugarii fiind cei care au construit temple, drumuri si chiar orase si au pus bazele culturii, artei si legislatiei. Budismul Mahayana a fost adus de coreeni in anii 538 – 552 si a fost decretat religie de stat in Japonia in 593, de catre printul Shotoko Taishi. Daca la inceput budismul se adresa clasei conducatoare, lucrurile s-au schimbat o data cu fondarea sectei Tendai, de catre calugarul Saicho (767 – 822), care a incorporat in doctrina zeitatile sintoiste. Sinto sau Calea Zeilor este denumirea data diverselor sisteme de credinte animiste de origine preistorica, care venereaza "kami" - zeitatile care exista in toate lucrurile. Sintoismul nu are doctrina sau etica, insa aproape toti japonezii iau parte la ritualuri sintoiste pe parcursul vietii - de pilda, la casatorie sau atunci cand copiii nou nascuti sunt adusi la altar. Cel mai sacru altar a fost timp de 1800 de ani Ise-jingu din vestul Kansaiului, insa gasim altare inchinate vreunui zeu protector si in micile catune, asa cum in locuinte putem vedea o kamidana - polita pentru mici statuete ale divinitatilor.
  • Religia Zen, ale carei baze au fost puse in China de catre indianul Boddhidarma in secolul al VI-lea, a ajuns in Japonia prin intermediul calugarilor niponi Eisai (1141 – 1215) si Dogen (1200-1253). Zen s-a raspandit pe cale orala, de la maestri la discipoli, si sustine ideea ca iluminarea se poate atinge doar prin meditatie. Conceptele spirituale Zen au influentat artele martiale, poezia, caligrafia si pictura si sunt legate de aparitia ceremoniei ceaiului – un ritual inventat de calugarii chinezi Zen care cautau o modalitate de a ramane treji in timpul meditatiei. Ceremonia a fost ulterior dezvoltata de catre mari maestri ai ceaiului, printre care Sen-no-Rikyu (1522 – 1591) si a devenit un reper estetic si filosofic al identitatii japoneze. Camera unde se desfasoara ceremonia este mica, simpla si foarte curata si contine o scriere caligrafica sau o pictura in tus atarnata pe perete (kakemono), un aranjament floral sub forma de buchet (tokonoma) si un set de vase.
Vacanta placuta in Japonia!