In iunie 2019, la mai putin de un an de la sejurul nostru in Chania, am decis sa mai facem un concediu in Grecia. De aceasta data ne-am gandit sa profitam de cursele charter organizate catre insulele Samos si Lesbos, aflate in nordul Marii Egee. Recunosc ca nu stiam prea multe despre aceste destinatii, asa ca ne-am documentat putin. Astfel, am aflat despre Lesbos ca este a treia insula din Grecia ca marime, dupa Creta si Evia, ca este verde si muntoasa, dar cu multe plaje de nisip, si ca este cunoscuta in special datorita faptului ca aici s-a nascut Sappho, celebra poetesa antica. In schimb, Samos este o insula mult mai mica, cu plaje cu pietricele, faimoasa pentru vinul dulce produs local, dar si pentru ca a dat lumii personalitati precum matematicianul Phytagora si filosoful Epicur.
Acestea fiind datele problemei, trebuia sa facem o alegere si am optat pentru un sejur in Lesbos, pentru ca ne-am dorit sa avem o plaja cu nisip fin si intrare lina in apa. Statiunea in care am stat, Skala Kalloni, indeplinea cu brio aceste conditii. De fapt, este vorba mai degraba de un mic port pescaresc, cu cateva restaurante pe malul marii si o piata centrala, cu farmacie, brutarie si 3-4 magazine de unde te poti aproviziona sau iti poti cumpara suveniruri. Hotelul la care ne-am cazat se numeste Imerti Resort si, desi este clasificat doar la 3 stele, este foarte bine cotat pe site-urile de profil.
Dar sa o luam cu inceputul. Dupa un zbor de circa ora si jumatate pana in Samos, o escala scurta pentru debarcarea/imbarcarea pasagerilor care au ales aceasta destinatie si un zbor de circa 15 minute catre Lesbos, am aterizat pe aeroportul din Mytilene, pe o vreme absolut superba de sfarsit de iunie. Aeroportul este mic, dar cu planuri de extindere in viitor, si este situat chiar vis-à-vis de mare, asa ca, inca din primele momente petrecute pe insula, ai ocazia sa simti pe piele briza sarata si sa savurezi sentimentul de vacanta.
Noi am optat pentru inchirierea unei masini inca din aeroport, pentru toata perioada sejurului, asa ca i-am asteptat pe reprezentantii firmei de rent a car in parcarea din fata, am facut formalitatile si am plecat spre hotel, unde am ajuns dupa circa o ora, in jurul pranzului. Pe drum ne-am bucurat de privelisti frumoase, am mers o portiune din traseu paralel cu tarmul, apoi pe sosele bordate de paduri de pini si am trecut pe langa faimoasa rezervatie de pasari flamingo de la Kalloni Salt Pans.
Imerti Resort 3* din Skala Kalloni, un hotel unde te simti ca acasa
Hotelul Imerti este de fapt un complex alcatuit din trei corpuri de cladire cu cate doua etaje si dispune de o piscina si un bar in zona centrala, de loc de joaca pentru copii, parcare si un restaurant pentru micul dejun. Este o afacere de familie condusa de doi frati foarte amabili si primitori, care te fac sa te simti de-al casei desi abia ai sosit. Camera noastra nu era inca gata, asa ca cei doi ne-au invitat sa luam loc la una din mesele din jurul piscinei, unde am comandat o bere greceasca, un cocktail foarte reusit pe baza de iaurt si cateva gustari. Am mai sporovait cu unul dintre cei doi, care cunostea putin Romania (fusese in tara noastra in vacanta si isi dorea sa revina, iarna, la munte), apoi am primit cheile camerei si am urcat. Rezervasem o camera superioara, cu vedere la piscina, care avea toate conditiile: era spatioasa (pe langa patul dublu exista si o canapea), cu mobilier modern, o baie mare si o minichicineta dotata cu o chiuveta si un dulap de vase. Aerul conditionat nu era inclus in pret, insa puteai plati suplimentar daca voiai sa il folosesti.
Si un detaliu amuzant – seara obisnuiam sa mai stam pe balcon si sa privim cerul pana dupa lasarea intunericului. Insa nu am banuit ca vom avea si musafiri, asa ca nu mica ne-a fost mirarea sa vedem soparlite pe tavan, un pui de liliac si o broscuta mica verde fistic care a aterizat de nicaieri si care se uita la noi mirata, de parca ar fi vrut sa ne intrebe : « dar voi ce cautati aici ? »
In prima dupa amiaza nu am facut decat o plimbare de recunoastere pana in centrul statiunii, care se afla foarte aproape de hotel, la 5 minute de mers pe jos. Ne-a placut foarte mult ca drumul era umbrit de copaci si nu aveai niciodata senzatia neplacuta ca te bate soarele in cap. Citisem despre doua restaurante recomandate de majoritatea turistilor si am mers direct catre unul din ele, Caprice Kitchen Bar, aflat chiar pe plaja. Cel de-al doilea, Amvrosia, avea un program atipic, in sensul ca de marti pana sambata era deschis doar dupa ora 18, iar noi mancam in general pe la 15-16, asa ca nu am avut ocazia sa il incercam. La Caprice insa am fost de vreo doua ori si ne-a placut, nu au multe feluri de mancare in meniu, insa ce am luat a fost proaspat si gustos, iar atmosfera foarte placuta. De fapt, pe intreaga insula am avut aceasta senzatie de liniste, de relaxare, in nici un loc in care am ajuns nu a fost aglomerat, totul era tihnit si plin de pace.
A doua zi am luat micul dejun pe terasa hotelului, apoi am mers la plaja. Si aici am avut aceeasi surpriza placuta, in sensul ca gaseai sezlonguri libere la orice ora si nici macar nu trebuia sa platesti o taxa, era suficient doar sa faci o consumatie minima de la unul din baruri. Aveam umbra cat cuprinde de la umbrelele de stuf, vestiare, dusuri si chiar si conexiune wi-fi, care functiona extrem de bine. Dupa parerea noastra, Skala Kalloni este locul ideal daca vrei te odihnesti si sa iti incarci bateriile. Nu l-am recomanda insa amatorilor de distractie, pentru ca nici seara locul nu devine mai animat, singurele activitati posibile fiind plimbarea si statul la terasa.
Desi planul nostru initial era sa petrecem primele trei – patru zile bucurandu-ne de marea calda si de soare, pana la urma ne-am razgandit si cam din a treia zi am inceput sa exploram insula, mai ales ca aveam masina inchiriata la dispozitie. Iata pe ce trasee ne-am plimbat si ce am reusit sa vedem :
Pranz la Sigri si vizita in Skala Eressos, locul unde s-a nascut Sappho
Am pornit din Skala Kalloni catre vestul insulei, o regiune arida, cu peisaj selenar, din cauza eruptiilor vulcanice care au avut loc in vremurile stravechi. De altfel, aici se gaseste si cea mai mare atractie naturala de pe insula, Padurea Pietrificata, un fenomen geologic unic. In urma cu 15-20 milioane de ani zona era acoperita cu vegetatie abundenta subtropicala, mai precis cu arbori enormi din familia sequoia (care cresc in prezent pe continentul american), pini, stejari si arbori de scortisoara. In timpul eruptiilor vulcanice, copacii au fost brusc ingropati sub lava si cenusa, dar, mai tarziu, precipitatiile si activitatea seismica au readus padurea la suprafata intr-o alta forma. In prezent, se pot vedea trunchiuri fosilizate cu circumferinte de pana la 9 m si inaltimi de pana la 6.5 m, de diverse culori, o imagine fascinanta care vorbeste despre forta incredibila a naturii.
Din pacate, noi nu am vizitat padurea (era inchisa din cauza unor lucrari), asa ca ne-am continuat drumul spre Sigri, un port pitoresc convertit in statiune turistica. Am luat pranzul la o taverna recomandata pe tripadvisor, Cavo Doro, unde iti poti alege chiar tu din acvariu pestele pe care urmeaza sa il mananci. Ne-am bucurat de aceeasi atmosfera linistita, ca din alte vremuri, si ne-am amuzat de pisicile lenese care torceau printre mese, apoi am luat-o in sus, pe stradutele cu case albe. Ne-ar fi placut sa intram in castelul turcesc care dateaza din 1757, dar si acesta era inchis, asa ca ne-am multumit sa facem fotografii si sa admiram marea. Trebuie sa spun ca vantul batea foarte tare (mai tarziu am citit pe internet ca e un fenomen des intalnit in Sigri si de aceea multe spatii de cazare nu sunt dotate cu aer conditionat), asa ca, dupa vreo 30 minute de plimbare, ne-am intors in parcarea de langa restaurant, am luat masina si am plecat spre Skala Eresou. Am trecut prin oraselul Eressos, locul unde s-au nascut Sappho si filosoful Teofrast, apoi am strabatut o sosea ingusta, marginita de copaci, si am ajuns in statiunea Skala Eressos, cunoscuta pentru plaja superba de nisip, dar si pentru spiritul boem si cosmopolit. Inca de la intrare, te intampina magazine cu accesorii hippie, gelaterii, patiserii si o statuie a celebrei poete care trait in secolul VI i. Chr si ale carei creatii vorbeau despre dragoste si pasiune intensa. Pe malul marii se insira cafenele si taverne pentru toate gusturile, iar din loc in loc iti atrag privirea reclame la lectii de yoga, sedinte de masaj si diverse terapii alternative. Skala Eressos este o destinatie frecventata de oameni preocupati de spiritualitate, de artisti, de studenti si de backpackers, dar si de cupluri aflate in cautarea unui loc romantic si mai accesibil financiar decat Mykonos ori Santorini. Plaja de aici este una dintre cele mai bune si mai curate din Grecia (pentru acest lucru a si primit distinctia Blue Flag) si mi s-a parut interesant cum barurile si restaurantele si-au construit terase acoperite de bambus chiar pe nisip, in asa fel incat poti sa stai la umbra si sa admiri Marea Egee de la doar cativa metri distanta. Din pacate, nu am ramas pana la ora apusului, dar am inteles ca este o experienta memorabila.
Petra si Molyvos, cel mai pitoresc orasel din Lesbos
Intr-o alta zi am fost sa vedem Petra, o localitate aflata la doar 35 minute de condus din Skala Kalloni, aflata pe malul marii si dominata de prezenta faimoasei stanci care i-a dat numele. Inalta de 30 m, stanca are in varf o biserica inchinata Fecioarei Maria, ridicata in 1747 si renovata in 1840. Cine doreste, poate sa urce cele 114 trepte pana la biserica, iar daca te incumeti sa faci asta la orele pranzului, e indicat sa ai o palarie de soare pe cap si o sticluta cu apa la tine. In interior este pastrata o icoana facatoare de minuni a Fecioarei, despre care se spune ca dateaza din secolul al XVI-lea, fiind adusa pe o corabie care a ancorat prêt de o noapte pe insulita aflata vis-à-vis de Petra. In timpul noptii, icoana a disparut, iar marinarii au observat o lumina stralucitoare in varful stancii. Dimineata, au urcat pe stanca si au gasit icoana, au adus-o inapoi pe corabie, insa fenomentul s-a repetat, ceea ce i-a facut in final sa creada ca este vointa Domnului ca icoana sa ramana pe stanca. Si asa a inceput constructia bisericii Panayia Glykofilousa. Pentru ca nu ne simteam in forma, nu ne-am aventurat sa urcam si ne-am limitat sa ne plimbam pe stradutele din jur, pline de taverne si magazine de suveniruri.
Petra e o statiune destul de mica si, la fel ca in Skala Kalloni, predomina pensiunile si camerele de inchiriat. De altfel, peste tot pe undeva ne-am plimbat in Lesvos, nu am vazut complexe hoteliere mari, ci doar unitati de cazare mici, familiale. Turistii opteaza in general pentru varianta bed and breakfast sau chiar pentru self catering – isi rezerva un studio cu chicineta si isi pregatesc singuri masa.
Noi am luat o gustare de pranz la Women’s Cooperative of Petra – un local cu mancare traditionala excelenta si vedere frumoasa catre mare. Daca vreti sa il incercati, aveti grija ca restaurantul se afla la etajul intai si este destul de usor sa il confundati cu barul de la parter. Iar daca mergeti seara, ar fi bine sa faceti o rezervare in prealabil, mai ales daca va doriti o masa de unde sa puteti vedea apusul de soare.
Dupa pranz, ne-am continuat drumul catre Molyvos (Mithymna), despre care citisem ca este cel mai pitoresc oras din Lesbos. Cand ne-am apropiat suficient de mult incat sa vedem castelul medieval care troneaza deasupra colinei pe care este construit orasul, am avut o senzatie de deja vu si mi s-a parut ca imaginea seamana foarte mult cu cea cetatii Dubrovnik. Nu am condus direct spre oras, ci am luat-o in sus, catre castel. Am lasat masina in parcare si ne-am decis sa intram, mai ales ca nu parea deloc aglomerat. Fortareata a fost ridicata de bizantini, cucerita mai intai de venetieni in 1128, apoi de catre catalani. In 1373 a devenit unul din punctele cheie de aparare ale genovezilor, care au intrat in posesia insulei Lesbos in urma casatoriei lui Francesco Gattelusi cu sora imparatului bizantin Ioan al V-lea Paleologu. Desi a fost consolidat de catre genovezi, castelul a cedat totusi atacului otomanilor in 1462, iar ceea ce vedem in prezent este rezultatul lucrarilor de fortificatie realizate in cele cateva sute de ani de dominatie otomana. Vizita merita in special pentru panorama spectaculoasa de care ai parte indiferent de directia in care privesti. Unde mai pui ca la final te poti rasfata cu o bautura rece la cafeneaua din apropiere.
Dupa castel, am coborat catre port si am admirat casutele cu ferestre si usi multicolore. Am parcat si am luat-o agale pe stradute, oprindu-ne din cand in cand in fata unei vitrine, apoi am decis sa comandam cateva meze la Captain’s Table, o taverna tipica, cu mesele asezate chiar langa barcile pescarilor. Ne-au placut mult crochetele cu spanac si branza, dar si branza prajita saganaki.
Incursiunea noastra prin Molyvos s-a incheiat cu o scurta vizita la bisericuta din port si cu regretul ca nu am avut mai mult timp la dispozitie pentru explorare.
Aventuri cu masina pe ruta Ayiassos – Plomari
Dupa amiaza petrecuta la Ayiassos este amintirea cea mai puternica cu care am ramas din vacanta in Lesbos. Am plecat din Skala Kalloni in jur de ora 17 si am pornit catre satucul cocotat pe pantele de nord est ale muntelui Olymbos. Am parcat masina in partea de jos, la intrarea in localitate, apoi am urcat pe stradutele pavate cu dale de piatra pana la biserica Panayia tin Ayasiotissa, o constructie ce dateaza din 1814 si care adaposteste icoana miraculoasa a Fecioarei cu Pruncul, adusa in Lesbos de calugarul Agathon Efesianul in anul 803. Tot centrul satului este, de altfel, organizat in jurul bisericii, iar la ora la care am ajuns noi localnicii pareau ca se trezesc dupa siesta si atmosfera incepea sa se anime. Ne-a atras atentia o cafenea foarte frumoasa, decorata in stil oriental si situata chiar vis-à-vis de intrarea in biserica. Am luat loc la o masuta afara, sub bolta racoroasa de verdeata, si am comandat un frappe, un ceai de ierburi montane si o prajitura cu nume turcesc, asemanatoare cataifului. Toate au fost delicioase, iar noi simteam ca viata capata un alt ritm, mai lent, mai asezat. Ne-ar fi placut sa mai ramanem macar o ora doua, dar mai citisem despre o alta localitate care parea interesanta – Megalochori sau « Elvetia Lesbosului », asa ca am zis sa dam o fuga si pana acolo. Am mai hoinarit un pic pe stradute, admirand casele cu balcoane de lemn in stil turcesc decorate cu ghivece de flori, apoi am revenit la masina si ne-am configurat traseul. Distanta intre cele doua sate nu este mare, insa nu am stiut un lucru esential, si anume ca, dupa o portiune de drum asfaltat, care serpuieste printre maslini si castani, urmeaza cativa kilometri pe un drum forestier, cu pietris, pentru care ar fi fost indicata o masina 4 x4. Am stat un pic pe ganduri daca sa continuam sau sa ne intoarcem si in final am decis sa continuam, insa a trebuit sa mergem cu viteza melcului si sa fim foarte atenti ca nu cumva sa ne sara vreo pietricica pe parbriz. Aveam o senzatie cam bizara mai ales ca nu mai erau alte masini pe drum si ne intrebam daca pana la urma vom ajunge cu bine sau nu. Dupa vreo 20 minute care s-au scurs innebunitor de lent, am rasuflat usurati – eram in Megalochori, satul renumit pentru panoramele superbe si vegetatia luxurianta, insa totul parea pustiu. Am coborat din masina si am facut cativa pasi, putini stresati ca va trebui sa ne intoarcem pe acelasi drum pe care am venit. Nu am apucat sa vedem mare lucru, doar o fantana turceasca (de unde am baut si putina apa) si exteriorul bisericii Agios Ioannis. Apoi ne-am intors la masina si ne-am gandit sa schimbam directia si sa o luam spre Plomari, al doilea mare oras de pe insula, supranumit capitala ouzo-ului si aflat la doar 10 km distanta. Greseala noastra a fost ca, in loc sa cautam niste localnici si sa le cerem indicatii, ne-am orientat dupa Google Maps, iar aplicatia ne-a dus la propriu in niste rape pline de bolovani. Daca portiunea de drum neasfaltat pana la Megalochori ni s-a parut dificila, de data aceasta ne-am temut ca nu vom mai reusi sa scoatem masina de acolo. In plus, se insera si nu era nici tipenie de om prin preajma (doar o turma de capre) ; la un moment dat am auzit niste voci venind dintr-o casa cocotata pe deal, dar nu aveam idee cum sa ajungem pana acolo. Dupa vreo jumatate de ora de incercari si emotii, am reusit sa iesim din valea abrupta si sa revenim pe drumul spre Megalochori. De data asta, am oprit in dreptul unor femei din sat care stateau la poarta si le-am intrebat de directia catre Plomari, iar ele ne-au aratat prin semne pe unde trebuia sa o luam. De fapt, mai tarziu ne-am dat seama ca exista doua trasee posibile din Megalochori catre Plomari dar, din pacate, aplicatia ne-a indicat traseul off road si nu pe cel normal, pe asfalt.
Pentru ca la ora cand am ajuns la Plomari era aproape intuneric, asa ca nu am mai avut timp sa mai ramanem sa dam o tura, dar atmosfera din centru ni s-a parut foarte animata, probabil si pentru ca era weekend. Nu am mai oprit nici macar pentru o poza, ci am continuat catre Skala Kalloni, unde am ajuns dupa circa o ora, fericiti ca, dupa atatea peripetii, masina a ramas intactata. Ne-am promis insa ca nu vom mai merge niciodata pe « dirt road « daca nu avem un autoturism corespunzator, mai ales ca majoritatea companiilor de rent a car nici nu permit acest lucru. Am ramas totusi cu amintirea vizitei la Ayiassos, unde am reveni cu siguranta daca am mai avea ocazia.
Vizita la Mytilene, capitala insulei
Am ajuns in capitala insulei pe o caldura naucitoare, exact la ora pranzului. Ne-am strecurat cu greu pe stradutele inguste din apropierea portului si ne-am indreptat direct catre Tiganakia Grill House, cel mai bine cotat restaurant de pe tripadvisor. Nu este un local sofisticat, dar mancarea este proaspata si gustoasa, iar vederea spre mare face toti banii. Apoi ne-am aventurat pe chei, cu gandul sa vedem cate ceva, insa soarele era arzator si ne-am dat seama ca urma siesta (cele 3 sau 4 ore la pranz in care magazinele se inchid si orasul devine pustiu). Desi am fi vrut sa urcam pana la castelul venetian, am ajuns rapid la concluzia ca nu ar fi fost o idee buna avand in vedere temperatura de afara, asa ca ne-am refugiat la o cafenea, unde ne-am racorit cu o limonada rece si am asteptat sa mai treaca timpul si sa se mai domoleasca arsita. Abia pe la 17.30 ne-am facut curaj sa iesim din nou. Am admirat bustul lui Sappho realizat de artista americana Henrietta Forsch si fatadele cladirilor, unele foarte elegante, altele din pacate mai putin ingrijite. Apoi am luat-o pe Ermou, principala artera comerciala si am intrat intr-un magazin cu produse traditionale de unde am facut cateva cumparaturi (ulei de masline, ouzo, sapun). Am ajuns in final la Ayios Therapon, o biserica impozanta construita incepand cu 1860 in stil neoclasic si renascentist, in apropierea careia se afla parcul municipal, o oaza binevenita de verdeata, teatrul si liceul de baieti. Mytilene ne-a cucerit cu farmecul sau usor invechit si cu imbinarea dintre arhirectura greceasca cu elementele turcesti, pentru ca s-au pastrat si constructii din perioada dominatiei otomane, precum moscheea Yeni Tzami sau vechiul apeduct. Am parasit orasul putin dupa apus cu gandul ca el reflecta intocmai esenta insulei Lesbos: ospitalitate, serenitate si o lumina halucinanta, care, parafrazandu-l pe Nikos Kazantzakis, te face sa vezi lucrurile limpede si sa-ti recapeti armonia interioara.
Cam acestea sunt impresiile noastre despre Lesbos, o destinatie de vacanta ideala daca iubiti natura, linistea si atmosfera traditionala. Vestea buna este ca, din 2024, s-au reluat cursele charter catre aceasta destinatie, asa ca va invitam sa profitati de ofertele agentiilor de turism. De asemenea, consultati si pachetele de vacanta in Creta, Rhodos, Kos, Corfu, Zakynthos, Kefalonia, Santorini sau Mykonos.
