Dupa doi ani de pandemie, in care am calatorit putin, doar prin Romania si Bulgaria (ocazie cu care am descoperit Sozopol, un loc minunat), in 2022 ni s-a facut dor de o excursie in Grecia. De aceasta data, ne-am decis sa mergem cu masina, nu doar ca sa evitam nebunia de pe aeroporturi, dar si ca sa ne bucuram de o mai mare libertate de miscare.
In privinta destinatiei, alegerea s-a dovedit a fi destul de dificila. Am vrut inca de la inceput sa ne cazam in doua locuri si sa stam mai mult de sapte nopti, asa ca am explorat mai multe variante. Initial am vrut sa rezervam un sejur in Parga si Lefkada, apoi ne-am razgandit si am inceput sa ne uitam peste oferte in regiunea Pelion, iar in final, dupa mai multe zile de cautari plus rezervari facute si apoi anulate (din fericire, erau variante rambursabile 100%), am decis sa stam patru nopti in Parga si patru nopti intr-o localitate de munte, mai precis la Metsovo. Si, pentru ca drumul sa nu fie prea obositor, am rezervat si doua cazari in Salonic, una la dus si una la intors. Trebuie sa mentionez ca gasirea unui hotel in Salonic care sa fie si aproape de centru, sa aiba si recenzii bune si posibilitate de parcare a fost un proces destul de complicat, care mi-a luat mai mult timp decat ma asteptam. Ca paranteza, ne-am gandit si la varianta de a innopta in Sidirokastro, la hotelul Agnantio, despre care citisem multe lucruri bune, dar totusi ne doream mult sa revedem cel de-al doilea mare oras grecesc, asa ca am cautat pana am gasit ceva pe placul nostru.
Dar sa incepem cu inceputul. Am plecat spre Grecia intr-o dimineata de final de august insorita, dar care avea sa se transforme intr-o zi ploioasa, conform previziunilor meteo. Nu suntem prea matinali, asa ca am plecat destul de tarziu de acasa, in jur de ora 9. Si nici nu ne-am grabit, ci ne-am propus sa mergem intr-un ritm normal, cu cateva opriri pe traseu pentru masa, mici cumparaturi, alimentare cu benzina, asa ca am parcurs drumul Bucuresti – Salonic in aproximativ 10 ore. Ca de fiecare data cand mergem pe o ruta pe care nu o cunoastem bine, am folosit aplicatia Waze. Prognoza meteo s-a adeverit, am prins si perioade de ploaie torentiala in Bulgaria, dar nu au durat mult, si pe alocuri am avut parte si de soare. Una peste alta, vremea nu ne-a deranjat, din contra, as putea spune ca a fost perfecta pentru o zi de drum.
Mavili Urban Stay – un hotel excelent de 3* in Salonic
Asadar, am ajuns la Salonic in jur de 19 seara, nerabdatori sa ne cazam la Mavili Urban Stay. Dar parcarea nu a fost usor de reperat, asa ca am fost nevoiti sa dam mai multe ocoluri hotelului, pe niste stradute inguste, unde practic nu aveai voie sa stationezi. Norocul a fost cu un alt turist roman, care avea si el rezervare la Mavili si care ne-a indicat garajul subteran aflat la cca 50 m. distanta. Asa am inteles ca hotelul nu detine parcare proprie, dar are o intelegere cu proprietarul garajului, Antonis, iar oaspetii de la Mavili isi pot lasa acolo masina contra unei taxe de 15 euro pe zi. De altfel, Antonis e un tip foarte simpatic si pitoresc, care nu stie engleza, insa foloseste cu dezinvoltura Google Translate Voice, asa ca am comunicat cu el fara nici o problema:) Mai mult, avand in vedere ca spatiul din subteran e destul de stramt, ii poti lasa linistit cheile si iti va parca chiar el masina.
Despre Mavili Urban Stay am doar cuvinte de lauda. Hotelul nu cred ca este nou construit, insa este impecabil intretinut, iar angajatii sunt extrem de amabili. La sosire, ne-au facut upgrade gratuit la o camera cu balcon si ne-au oferit o gramada de informatii practice despre zona in care ne aflam. Camerele sunt mari si foarte moderne, curatenia fara cusur, paturile au doua tipuri de perne, iar micul dejun este foarte variat. La capitolul minusuri, as mentiona doar privelistea din camera (practic vedeam blocul de locuinte de vis-a-vis), insa nu a fost ceva care sa ne deranjeze.
In prima seara nu ne-am propus sa facem nimic special, insa am dat o tura prin cartier, ca sa ne luam ceva de mancare. Astfel, am descoperit un mic Auchan, o terasa unde se servea souvlaki, mai multe patiserii, plus tot felul de alte magazine, de la farmacii la pravalioare de unde puteai cumpara cafea varsata. Zona ni s-a parut un pic pestrita si cam murdara (poate si fiindca era sfarsitul zilei), insa nu ne-am simtit nici un moment in nesiguranta. Nu ne-am plimbat insa prea mult, pentru ca era intuneric si ploua marunt.
A doua zi, dupa micul dejun, am predat camera, am dus bagajele la masina si am pornit pe jos spre centrul orasului. Ploaia se oprise si era innorat, insa destul de cald. Dupa 20-30 minute am ajuns in Piata Aristotelous, numita astfel dupa marele filozof antic Aristotel, nascut in Salonic. Piata este un loc popular printre localnici si turisti, care vin aici pentru a se relaxa, a socializa sau a face shopping. Este un loc aglomerat, plin de magazine, cafenele, restaurante și baruri. Tot aici se afla si cateva hoteluri luxoase, precum Electra Palace. Arhitectura cladirilor este impresionanta, multe dintre ele fiind construite în stil neoclasic, cu fatade de marmură alba si balcoane cu ornamente sculptate. Evident, am facut si noi cateva fotografii, apoi ne-am asezat pe terasa de la Starbucks, nu atat pentru cafea, ci ca sa privim linistiti marea.
Apoi am mers pe strada Tsimiski, unde se gasesc numeroase magazine de moda, aflate la sfarsit de august in perioada de reduceri finale. Tsimiski este a doua strada principala pornind de la faleza si este paralela cu Egnatia, artera principala comerciala a Salonicului. Dupa cca o ora a reinceput ploaia, asa ca ne-am grabit inapoi spre parcare, mai ales ca ii spusesem lui Antonis ca ne vom lua masina in jur de ora 14. Apoi am pornit iar la drum, de data aceasta catre Metsovo, localitate aflata la o distanta de aproximativ 220 km de Salonic, pe Egnatia Odos (A2).
Metsovo – o veritabila statiune montana, aflata la o altitudine de 1200 m
Drumul catre Metsovo a fost foarte frumos, chiar spectaculos pe alocuri, atunci cand am strabatut tuneluri taiate in munte, asemanatoare cu cele pe care le-am vazut in Austria. Din autostrada exista o iesire direct catre sat, iar din acel punct mai sunt de parcurs doar vreo 4-5 km.
Metsovo este asezat in regiunea Epir, in Muntii Pindului, si este cunoscut drept capitala aromanilor din Grecia. De altfel, zona deosebit de pitoreasca in care se afla poarta numele sugestiv de “Valia Calda”, ceea ce in limba noastra s-ar traduce prin “Valea Calda”. Daca ajungeti aici, veti constata ca va fi usor sa va intelegeti cu localnicii, care se prezinta cu mandrie drept vlahi. La Metsovo traiesc si singurii ursi din Grecia, acest animal fiind de fapt si simbolul localitatii.
Cand am ajuns, ne-am oprit putin in parcarea din centru si ne-am bucurat sa respiram aerul tare si curat de munte. Apoi ne-am indreptat catre hotelul Archontiko Metsovo 4*, aflat pe locul 2 in topul celor mai bine cotate spatii de cazare din localitate. Inca de la inceput, am fost intampinati cu caldura de catre proprietar, Giorgos, care ne-a intrebat de unde suntem, ne-a prezentat facilitatile si ne-a inmanat cheia de la camera. Hotelul este o constructie relativ recenta, insa inspirata din arhitectura unui conac traditional. Un mare plus este parcarea subterana, inclusa in pretul cazarii, din care se urca cu liftul in zona receptiei si in camere. Lounge-ul prevazut cu semineu si amenajat cu decoratiuni din piatra si lemn se continua cu o terasa pe care se afla o piscina si un jacuzzi.
Camera pentru care am optat noi a fost una deluxe cu semineu si cada spa (facilitati pe care nu le-am folosit, dar care dadeau incaperii un plus de sarm). Ce-i drept, m-as fi asteptat sa fie ceva mai mare camera, insa adevaratul punct forte a fost privelistea superba de pe balcon – aveai in fata muntele impadurit, pe care se decupa silueta hotelului de cinci stele Grand Forest, complet izolat de restul statiunii. Chiar ne gandeam ca nu ne-ar fi placut sa ne cazam intr-o astfel de locatie, fara indoiala luxoasa, dar mult prea retrasa.
Dupa ce ne-am lasat bagajele in camera l-am intrebat pe Giorgos unde ne recomanda sa mergem pentru cina si i-am urmat sfatul, indreptandu-ne catre To Archontiko, un local amenajat in acelasi stil traditional. Trebuie sa precizez ca Metsovo e o localitate micuta, iar cele mai multe restaurante, magazine si cafenele se aflau la cateva minute de mers pe jos de hotel. Sigur, fiind vorba de o statiune montana, drumurile sunt in panta si ai de urcat/coborat, dar noi am considerat asta o forma binevenita de miscare.
Cand am ajuns la restaurant, in jurul orei 19, era aproape gol in interior, asa ca ne-am asezat la o masa la fereastra, pentru ca nu ne puteam satura sa admiram peisajul. Servirea a fost prompta, iar portiile uriase. Noi am comandat o supa de legume, o musaca si o salata “Archontiko”, si abia le-am putut termina. Din fericire, nu aveau si desert in meniu, pentru ca nu am mai fi avut loc si pentru el. Iar pretul a fost absolut rezonabil, in jur de 25 euro, incluzand si bauturile.
A doua zi ne-am trezit din nou pe ploaie. Am coborat la micul dejun, care se servea in lounge, si care era extrem de bogat. Aveai practic, de toate – de la oua si branzeturi la mezeluri si produse de patiserie, salate, iaurt, fructe proaspete, compot si chiar plicutele cu ceai de munte grecesc (din planta numita sideritis). Trebuie sa spun ca Giorgos si sotia sa, Dimitra, supravegheau personal bufetul si se asigurau ca toti oaspetii se simt bine si nu le lipseste nimic.
Pana la pranz am mai ramas in hotel, apoi, cand a iesit in sfarsit soarele, am facut o mica plimbare prin Metsovo. Soseaua serpuieste printre case, marea majoritate avand la parter mici magazine ori un bar sau o terasa. Majoritatea produselor comercializate sunt locale, fie ca e vorba de sortimentele de branza Metsovone si Metsovela, fie ca e vorba de vinul Katogi Averof sau de obiecte hand made din lemn sau metal. Multe cladiri sunt minihoteluri, iar centrul este dominat de Biserica Agia Paraskevi, inconjurata de copaci imensi. Exista si un mic parculet amenajat pe un damb cu iarba si brazi inalti, de unde poti avea o perspectiva 360 grade asupra imprejurimilor.
Impresia generala este de viata linistita, ancorata in traditii. Pe bancile din fata bisericii vedeai mereu localnici in varsta stand de vorba si punand tara la cale. Asadar, Metsovo nu e o destinatie pentru turisti dornici de agitatie, ci un loc in care sa relaxezi si sa te bucuri de tihna, aer curat si peisaje frumoase. Iarna se poate practica si schiul, exista un teleferic si un centru de inchiriere de articole sportive.
Seara am dorit sa incercam un alt restaurant, aflat vis-a-vis de To Archontiko – o Koytoyki Toy Nikola, care avea si locuri pe terasa. Si aici portiile au fost foarte mari, mancarea gustoasa si preturile mici, asa ca am mai revenit aici pe durata sejurului.
Vizite la Canionul Vikos, Ioannina si Manastirile de la Meteora
Am avut trei zile pline de sedere in Metsovo, asa ca ne-am programat si cateva excursii cu masina. Prima a fost la Canionul Vikos, care detine recordul mondial Guiness pentru cea mai mare adancime (raportata la latime). Sunt mai multe locuri din care poti admira defileul, insa noi am urmat sfatul lui Giorgos si ne-am dus la manastirea Agia Paraskevi din localitatea Monodendri. Am lasat masina la intrarea in satuc, apoi am mers pe jos cam 20 minute pana la micul lacas construit din piatra. Am admirat interiorul si apoi am zarit o potecuta, undeva in dreapta, care ne-a condus la un minunat punct de belvedere catre canion. Practic, intr-o parte vedeai versantul muntos, iar in cealalta parte haul ametitor. Evident, am facut multe poze si ne-am minunat de splendoarea si maretia peisajului.
Apoi am revenit in centrul localitatii Monodendri, tipica pentru regiunea Zagoria, unde toate constructiile sunt din piatra de munte. Am fi vrut sa mergem si spre Kipi, pentru a vedea podurile arcuite, tot din piatra, insa doream sa vizitam si Ioannina, asa ca am pornit spre capitala Epirului.
Mai fusesem aici in 1999, intr-un circuit combinat Grecia – Italia si imi aminteam lacul imens Pamvotis si magazinele de bijuterii, pentru ca Ioannina este cel mai cunoscut centru de prelucrare a argintului din intreaga Grecie. Am parcat masina aproape de promenada amenajata pe malul lacului si am stat pe o banca la umbra, incercand sa ne hotaram daca sa mergem in plimbare cu barca pana la insulita Nissi. In final, am decis sa hoinarim prin centrul orasului, un labirint de strazi inguste si pavate, care te poarta pe langa cladiri traditionale cu acoperisuri de tigla, ferestre cu grilaje si porti din lemn masiv. Unul dintre cele mai importante obiective turistice din Ioannina este cetatea, un exemplu bine pastrat al arhitecturii otomane, dar care include si elemente preexistente bizantine.
Fortareata este un ansamblu de edificii mai vechi sau mai noi, inconjurate de ziduri groase, si seamana pe undeva cu Sighisoara noastra. Ne-am oprit pentru un frappe si o inghetata la Chevalier, o cafenea foarte frumos amenajata, apoi am urcat spre fosta resedinta a lui Ali Pasa, un personaj controversat al istoriei. Albanez de origine, acesta a devenit in 1788 comandant al sangeacului de Ioannina, pozitie pe care a detinut-o timp de 33 de ani. Administrator abil si ostean viteaz, Ali Pasha a fost in acelasi timp si autor al mai multor acte de cruzime. Printre acestea, distrugerea orasului Moscopole, eveniment tragic care i-a determinat pe aromanii ce locuiau acolo sa se refugieze in Grecia, Serbia, Bulgaria si Romania. In final, Ali Pasha a cazut in dizgratia sultanului si a fost impuscat in incinta Manastirii Sf. Pantelimon, aflata pe insulita lacului din Ioannina.
In castelul interior din cetate se afla Muzeul Bizantin (care include si Sala Argintarilor), Moscheea Fethyie, ridicata de turci pentru a sarbatori cucerirea orasului, in 1430, si mausoleul lui Ali Pasha. Iar daca ajungeti pe insula Nissi puteti vizita muzeul dedicat acestui conducator otoman, supranumit si “Leul din Ioannina”.
Cea de a doua excursie a fost la Meteora, pentru a revedea complexul de manastiri. Drumul de la Metsovo dureaza cam doua ore si este foarte pitoresc, cu serpentine, versanti impaduriti si vai abrupte.
Meteora are o istorie veche de peste 600 de ani si este un loc important de pelerinaj si spiritualitate. Cele sase manastiri care se pot vizita in prezent – Megalo Meteoro, Varlaam, Roussanou, Agia Triada, Agios Nikolaos Anapafsas si Agios Stefanos – sunt situate pe varfurile stancilor, la o inaltime de peste 400 de metri, creand impresia ca sunt supendate in aer. Constructia manastirilor a inceput in secolul al XIV-lea si a fost finalizata in secolul al XVI-lea. Manastirile au fost construite de calugari, aflati in cautarea unui loc izolat si linistit pentru rugaciune si meditatie. Stancile abrupte au fost special alese pentru a oferi protectie impotriva invaziilor si pentru a asigura monahilor izolare si pace.
Noi am ajuns in jurul pranzului si ne-am dus mai intai la Manastirea de calugarite Agios Stephanos, cea mai usor accesibila – trebuie doar sa traversezi un podet. Am fost norocosi, pentru ca in 15 minute se termina programul de vizitare. Am avut totusi timp sa dam o tura prin interior si prin gradini si chiar sa cumparam niste ceai de munte cu coji lamaie si portocale de la magazinul de suveniruri. De fapt, manastirea are doua capele – una care dateaza din secolul al XV-lea si care este inchinata Sf. Stefan, si cealalta, mai mare, din secolul al XVIII-lea, care adaposteste moastele Sf. Haralambie.
Dupa Agios Stephanos ne-am hotarat sa mergem la Marele Meteor, cel mai vechi si mai mare dintre cele sase lacasuri de cult. Pentru a accede la ea trebuie sa urci destul de multe trepte, ceea ce nu e simplu, mai ales pe o zi cu soare arzator, cum am prins noi. Dar privelistile ametitoare asupra haului imens de dedesubt si satului Kastraki rasfirat peste întreaga vale rasplatesc din plin efortul vizitatorilor. Fondata in secolul al XIV-lea de Sfantul Atanasie Meteoritul, manastirea are o biserica principala ce dateaza din veacul al XVI-lea, decorata cu fresce foarte frumoase. In incinta complexului au fost amenajate si doua muzee: de Istorie si Folclor si Ecleziastic.
Parga – o bijuterie la Marea Ionica
Dupa patru nopti petrecute in Metsovo, a venit timpul sa ne luam ramas bun de la Giorgos si Dimitra si sa pornim spre urmatoarea noastra destinatie, Parga. Drumul a fost scurt, mai putin de ora si jumatate, insa ne-a fost un pic greu sa gasim locul unde aveam rezervare – Vila Letista. De fapt, vila are aceeasi intrare cu Hotelul Agnanti, cele doua constructii fiind practic lipite una de alta, iar ca sa ajungi la ele trebuie sa urci o panta destul de abrupta. Receptie exista doar la hotel, insa angajatii au fost amabili si au sunat pe cineva de la vila ca sa vina si sa ne dea cheile de camera. Cu aceasta ocazie, am aflat ca putem oricand sa folosim piscina infinity de la Agnanti si sa mancam la restaurantul lor. Complexul are si cateva locuri de parcare, iar noi am fost suficient de norocosi incat sa gasim unul chiar la umbra:)
Camera noastra a fost una deluxe cu vedere la mare si a justificat pe deplin recenziile pozitive pe care le-am citit inainte sa rezervam. Incaperea a fost mare si foarte curata, iar privelistea care se vedea din balcon absolut superba. Aveam si o copertina cu telecomanda, pe care o lasam trasa in timpul zilei, ca sa fim protejati de soare si sa pastram o temperatura placuta in interior.
Spre deosebire de Metsovo, aici nu am avut mic dejun bufet, insa meniul era diferit de la o zi la alta si includea atat preparate sarate, cat si dulci, si intotdeauna un fel cald (de exemplu omleta sau clatite). Si proprietarul de aici a fost foarte amabil, ceea ce ne-a facut sa ne simtim de-ai casei inca in prima zi.
Complexul este construit in trepte, cu cateva mici terase amenajate cu scaune sau banci unde poti sa stai si sa admiri privelistea uluitoare catre Marea Ionica.
Amplasarea este foarte buna – dupa ce cobori acea panta abrupta, iesi in strada principala care te duce in centru, in aproximativ 10 minute de mers pe jos. Acolo se afla si plaja Krioneri, unde ne-am petrecut noi toate zilele de sejur, pentru ca ni s-a parut mult mai la indemana fata de Valtos sau Lichnos Beach (desi acestea sunt mult mai apreciate de turisti). Plaja este cu nisip fin, iar cine vrea poate ajunge inot la insulita Panagia, unde se poate vizita capela Adormirea Maicii Domnului. In plus, in centru gasesti o multime de restaurante, cafenele, magazine, asa ca pur si simplu nu am simtit nevoia sa mergem mai departe.
In prima zi am mancat la Taverna Petros, o combinatie intre local grecesc si fast food, unde mancarea a fost buna, dar serviciul a cam lasat de dorit (au uitat sa ne aduca una din bauturile comandate). Pentru ca Parga e o statiune foarte solicitata, preturile sunt considerabil mai mari ca in Metsovo. Oricum, dupa ora 18 Petros devenea foarte solicitat, se forma mereu coada la intrare.
In alta seara am mers la Barca, un mic local cu aer familial, unde am optat pentru un platou cu peste si fructe de mare, pentru care am platit doar 22 euro. Desi mancarea parea proaspata si a fost simplu preparata (pe gratar), totusi mi-a fost rau in noaptea aceea, ceea ce ne-a determinat ca in ultimele doua zile sa cautam un restaurant mai cu pretentii. Ghidandu-ne dupa recenziile de pe tripadvisor, am mers la Hellenikon si nu am regretat nici o clipa. Localul este o taverna mai degraba moderna, cu feluri de mancare mai sofisticate, la prepararea carora folosesc si legume sau fructe din productia proprie. Portiile nu sunt mari, iar preturile sunt ceva mai piperate, insa servirea, gustul si atmosfera merita din plin. Eu am luat de doua ori file de dorada cu piure de telina si sos de lamaie si a fost delicios. La ultima vizita, am incercat si placinta cu portocale, care e si ea minunata. In plus, la finalul fiecarei mese am primit din partea casei cate un paharel de mastic.
Daca va decideti sa mergeti la Hellenikon, e bine sa va faceti rezervare in prealabil. Noi am avut noroc si am gasit de fiecare data masa libera, insa multi erau dezamagiti pentru ca localul era plin si nu ii putea primi. Am observat ca multi clienti erau fideli (turisti care mai fusesera in vacanta in Parga in urma cu 2-5-10 ani si reveneau la taverna, fiind incantati de mancare si servicii).
Serile noastre in Parga au fost cam la fel – porneam in plimbare catre centru si urcam pe colina care adaposteste faimosul Castel venetian. Statiunea are o istorie indelungată, care dateaza inca din perioada antichitatii. Numele orasului se crede ca provine dintr-un vechi cuvant grecesc, “Parge”, care inseamna “orasul citadela”. De altfel in partea veche se pot vedea o serie de monumente si cladiri istorice care dateaza din perioada bizantina și otomana.
Asa cum spuneam, cea mai populara atractie este Castelul Venetian, situat pe o colina in partea de sus a orasului. Constructia initială dateaza din secolul al XI-lea, insa de-a lungul timpului, Parga s-a aflat sub diverse dominatii, asa incat turcii, venețieni, rușii, francezii, britanicii si grecii si-au pus pe rand amprenta asupra arhitecturii castelului, iar acesta a fost reconditionat de mai multe ori. Pozitionarea sa privilegiata ofera o vedere panoramica superba catre mare, stanci si casele colorate din zona, cu balcoane din lemn și așezate sub forma unui amfiteatru.
Pe strazile in panta din jurul fortificatiei se gasesc o multime de magazine de bijuterii, obiecte hand made de calitate, gelaterii, asa incat tot timpul ai ceva de privit si de descoperit, fara sa te plictisesti.
Cei care doresc pot lua si trenuletul turistic pana la castelul Ali Pasha, mult mai bine conservat decat Castelul Venetian. Turul dureaza in jur de doua ore si include si o oprire in pitoreasca localitate Anthousa.
Cele patru zile petrecute in statiune s-au scurs repede si am ramas cu regretul ca nu ne-am aventurat mai departe de Parga, catre Sivota, ca sa exploram si plajele de acolo, despre care am tot auzit vorbindu-se.
Ultima zi a concediului nostru am petrecut-o tot la Salonic, la acelasi Mavili Urban Stay, iar seara am revenit pe faleza animata, ca sa privim marea si sa ne promitem ca ne vom intoarce in Grecia cat de curand posibil. De ce nu, poate tot in regiunea Marii Ionice, intr-un sejur in Kefalonia, Corfu sau Zakynthos.
