Am petrecut un sejur in Chania in septembrie 2018, la multi ani dupa ce vizitaseram capitala Cretei, Heraklion, si imprejurimile sale (zona Hersonissos). Si cum din cand in cand ne facea placere sa ne aducem aminte de frumoasele noastre vacante in Creta (calatoriseram separat, nici macar nu ne cunosteam pe atunci), ne-a venit destul de usor sa alegem destinatia primei noastre excursii mai lungi impreuna. Din diferite motive, concediile noastre de pana atunci fusesera mai degraba weekenduri prelungite, de 4 sau maxim 5 zile.
Pentru a vizita partea de vest a Cretei am ales un sejur cu zbor charter din Bucuresti catre Chania, vechea capitala a insulei in perioada dominatiei venetiene, pana la cucerirea otomana. In privinta cazarii, am optat pentru un hotel situat chiar in oras, deoarece ne doream sa putem iesi seara la plimbare fara sa apelam la mijloacele de transport.
Kydon 4*, un hotel foarte bun aflat chiar in centrul orasului Chania
Hotelul Kydon 4* este situat exact vis a vis de piata centrala din Chania, la circa 10-15 minute de mers pe jos de Old Harbour. Nu are piscina si nici plaja nu este la doi pasi, dar pentru noi, care am inchiriat masina pentru jumatate din durata sejurului si am dorit sa exploram regiunea, a fost perfect. Camerele sunt spatioase si moderne, iar micul dejun – excelent, cu o mare varietate de produse traditionale (placinte, iaurturi, halva, covrigi, fructe). In lobby exista in fiecare zi o carafa de apa proaspata cu lamaie si menta, mai mult decat binevenita atunci cand temperatura exterioara trecea de 30 de grade. Angajatii au fost foarte amabil, ne-au pus in legatura cu o companie de rent a car, ne-au aratat unde putem parca masina fara sa avem probleme si chiar, intr-una dintre seri, ne-au facut o supriza: ne-au adus in camera un tort aniversar. Foarte mirati, am intrebat care este motivul, iar ei ne-au spus ca este ziua de nastere a unuia dintre noi. Din pacate, nu era asa, facusera o greseala, insa nu au dorit sa ia tortul inapoi atunci cand le-am explicat ca altcineva ar fi trebuit sa fie destinatarul suprizei. Asa ca am ramas sa ne bucuram noi de prajitura absolut delicioasa…
Zona Chania este foarte ofertanta in privinta locurilor care merita vizitate, iar noi am descoperit doua dintre ele chiar din prima zi, cand, dupa ce ne-am luat camera in primire, ne-am intalnit cu niste prieteni care sosisera pe insula cu cateva zile inaintea noastra, aveau deja masina inchiriata si ne-au luat cu ei sa vedem doua plaje faimoase: Seitan Limania si Stavros Beach.
Seitan Limania este o plaja de nisip ingusta, inconjurata de formatiuni stancoase inalte. Accesul pana la ea este destul de dificil, iti trebuie incaltaminte adecvata pentru drumetie si conditie fizica buna. Peisajul este salbatic, vezi o multime de capre catarandu-se pe stanci, iar pana la locul unde poti sa lasi masina si sa incepi coborararea (daca te simti in stare), ai de parcurs o portiune de drum cu serpentine destul de abrupte, care iti pun la incercare abilitatile de sofer. Noi nu ne-am aventurat pana la plaja, ci ne-am multumit sa privim de sus golfuletul si pe cei cativa temerari care inotau in apa limpede precum cristalul.
Urmatoarea oprire a fost la plaja unde s-a filmat Zorba Grecul. Aici impresia este mai degraba a unui lac linistit, in care poti inota in voie, avand un munte inalt in fata. La ora apusului, cand am ajuns noi, atmosfera era atat de calma si serena incat nu ti-ai mai fi dorit sa pleci. Dintr-odata insa, a inceput ploaia, asa ca ne-am refugiat la una din terasele din jur, unde am comandat niste calamari deliciosi. Putin mai tarziu, la una din mese au inceput sa se aseze oameni imbracati elegant si in scurt timp am vazut si o pereche de miri – era vorba de o nunta. Mie mi s-a parut un cadru foarte idilic pentru organizarea unui astfel de eveniment: chiar pe malul marii, cu o masa decorata simplu, cu cateva buchetele de flori si niste lumanari, un apus de soare superb si o ploaie scurta in semn de noroc si prosperitate…
A doua zi de dimineata ploaia a inceput iar (sa nu uitam ca ne gaseam totusi la jumatatea lui septembrie), dar pe la pranz s-a oprit, cerul s-a inseninat, iar noi am pornit spre zona portului vechi. Nu am luat-o chiar pe drumul cel mai scurt, am ocolit putin, dar in cele din urma am ajuns la mare si am fost incantati sa vedem in jur atatea cladiri vechi, dar frumos restaurate, o multime de yachturi, farul (care la apus se profileaza romantic pe linia orizontului) si, desigur, nenumarate restaurante si cafenele care te imbiau sa te opresti, fie si numai pentru o bautura rece. Am dat si noi un tur pe chei, dar dupa vreo trei sferturi de ora se facuse atat de cald, incat am simtit nevoia sa ne asezam undeva la racoare. Ce-i drept, ne incerca si foamea, asa ca am cautat pe Google Maps un local cu review-uri bune si neaparat cu vedere frumoasa catre mare. Am ales un restaurant cu nume sugestiv, Palazzo al Mare, si ne-am bucurat de un pranz tihnit, cu peste si fructe de mare, in atmosfera atat de speciala a portului venetian.
Ca o paranteza, Chania, al doilea mare oras al Cretei dupa Heraklion, are o parte moderna (cea in care am fost noi cazati) si o parte veche, cu portul ce dateaza din secolul 14, farul de secol 16 asemanator cu un minaret si o multime de stradute serpuitoare, pline de tufe de iasomie si bougainvillea, pe care te poti plimba ore in sir admirand casele, hotelurile boutique si pravaliile artizanilor locali. Tot in partea veche a orasului se gasesc Muzeul Folclorului, Muzeul Maritim al Cretei, Colectia Bizantina, Moscheea Giali Tzamissi – cel mai vechi edificiu musulman de pe insula, convertita in spatiu expozitional, si Marele Arsenal, care gazduieste in prezent o institutie culturala. Farmecul Chaniei este dat asadar de mixul de influente arhitecturale ale civilizatiilor care au luat-o in stapanire: venetiana (1252 – 1645), otomana (1645 – 1898) si egipteana (1831 – 1841).
Sa admiri apusul de soare care scalda portul in nuante rosiatice, sa privesti valurile cum se sparg de tarm si sa inspiri aerul sarat, binefacator, este o experienta magica, pe care am incercat sa o surpindem cat mai bine in fotografii.
Plaja Elafonisi, superba chiar si intr-o zi innorata
Din a treia zi am inchiriat masina si am plecat catre Elafonisi, una din principalele atractii din zona de vest a Cretei. Distanta din Chania este de cca 75 km, pe care ii parcurgi cu masina cam intr-o ora si jumatate. Noi nu ne-am oprit deloc pe drum, cu toate ca am trecut prin cateva localitati foarte pitoresti. Din pacate, cerul era innorat si asa s-a mentinut cam pana in jur de ora 14, asa ca nu ne-am bucurat de peisajul de la Elafonisi asa cum s-ar fi cuvenit. Totusi, am avut noroc pentru ca nu a plouat si ne-am putut petrece majoritatea timpului in apa.
Elafonisi este de fapt o insulita despartita de continent printr-o laguna putin adanca (maxim 1 m adancime). Nisipul este ca o pudra alba, dar exista si portiuni de culoare roz, datorita miilor de bucati de cochilii de scoici pe care le contine. Apele marii in nuante albastru – verzui iti dau senzatia ca esti intr-un paradis exotic. Plaja Elafonisi este destul de bine amenajata, gasesti sezlonguri si umbrele, toalete (desi am stat la coada cam 15-20 min), cabine de schimb si doua beach baruri cu bauturi si gustari. Noi ne-am lasat lucrurile pe sezlong si am pornit sa traversam laguna, asa cum faceau si alti vizitatori. Apa era calda si mersul prin ea foarte relaxant, iar odata ajunsi pe insulita, am avut senzatia ca intram intr-o alta lume. Cateva indicatoare te atentioneaza ca te afli intr-o rezervatie naturala protejata, unde cresc mai mult de 100 de specii rare de plante, precum narcisele de mare, cu cupe albe. Evident, este strict interzis sa rupi plantele, la fel cum nu ai voie sa iei nisip de pe plaja. Daca ai noroc, poti intalni broscute testoase careta careta (la fel ca in Zakynthos), dar noi nu am vazut nici una. Se spune ca sunt timide si probabil de aceea sunt atat de scumpe la vedere…Pe insulita nu sunt sezlonguri si nici umbrele, dar poti sta intins pe prosop, daca ti l-ai luat cu tine. Peisajul este salbatic, cu mici dune de nisip din loc in loc, iar mare vezi formatiuni stancoase, modelate de vant si apa. Trebuie spus ca Elafonisi este o zona destul de vantoasa si de aceea este potrivita pentru windsurfing.
Noi ne-am balacit in laguna pana cand ni s-a facut foame. Oferta de la cele doua localuri nu era deloc imbietoare, asa ca ne-am dat seama cu regret ca va trebui sa plecam in alta parte ca sa putem lua un pranz decent. Am mai amanat insa plecarea, pentru ca iesise in sfarsit soarele si am vrut sa mai facem poze.
Apoi am luat-o catre Falasarna, o alta plaja faimoasa, pe un drum spectaculos, cu serpentine si vedere fantastica asupra marii. Drumul dureaza cam o ora si jumatate si necesita multa concentrare din partea celui care conduce, asa ca nu e de mirare ca am uitat si de foame si de sete. Abia cand ne-am apropiat de Falasarna am hotarat ca nu mai putem astepta si am oprit masina, absolut intamplator, in fata Tavernei Vassilis. Locul parea pustiu (era in jur de ora 16), dar gradina in care am intrat ne-a fermecat pe loc. Imediat a venit un chelner, care, surazand, ne-a invitat sa alegem ce masa doream, iar dupa el, cateva pisici de-ale casei au venit sa se gudure la picioarele noastre. Nu mai stiu exact ce am mancat, dar stiu ca ne-am simtit tare bine si ca ne gandeam cat de frumos trebuie sa fie seara, cu toate luminitele aprinse prin copaci.
Dupa pauza de masa, am coborat la plaja si am prins unul din cele mai frumoase apusuri de soare din vacanta noastra cretana. Ne-am aventurat putin in valuri, apoi am stat pe nisipul fin, bucurandu-ne de liniste si de briza racoroasa. Ne-a placut mult la Falasarna si, daca nu am fi avut si alte locuri de vizitat in zilele ramase, ne-am fi intors aici cu siguranta.
In cautarea altor plaje si doua jumatati de zi petrecute la Rethymnon
In urmatoarea zi am pornit in explorarea altor plaje, aflate pe lista celor mai frumoase din zona. Prima oprire a fost la Bali Beach, aflata cam la ora si jumatate de mers cu masina din Chania. Era deja ora 12 cand am ajuns, iar soarele dogorea deasupra capetelor noastre. Am gasit un loc de parcare undeva sus si am privit plaja inainte de a ne decide daca sa coboram sau nu. Din pacate, ni s-a parut foarte aglomerata, intrarea in mare era plina de copii (se pare ca apa nu e foarte adanca si de aceea e foarte potrivita pentru cei mici), asa ca ne-am hotarat sa ne continuam drumul, in speranta ca vom gasi un loc mai linistit.
A doua oprire a fost la Panormos Beach, o plaja micuta adapostita intr-un golfulet, aflata la cca 10 km de Bali. Si aici parcarea este undeva sus, iar pentru a ajunge la plaja cobori pe niste trepte. Ca si la Bali, ne-am oprit sa privim locul inainte de a cobori pe nisip, dar cumva nici aici nu ne-a placut suficient de mult incat sa ne dorim sa ramanem. Atmosfera era in adevar mai linistita, dar plaja nu ni s-a parut foarte curata si bine intretinuta, asa ca am facut doar cateva fotografii si am plecat mai departe.
De data aceasta, nu ne-am mai propus sa ajungem intr-un punct anume, ci ne-am gandit ca, daca vom fi atenti la traseu, vom intalni cu siguranta un loc care sa ne placa. Si chiar asa s-au petrecut lucrurile, pentru ca, dupa vreo 20 minute de condus, am ajuns in Adelianos Kampos, o zona cu plaje superbe, late si amenajate cu sezlonguri aflate la distanta suficienta unele de altele incat sa nu ai senzatia de inghesuiala. Am petrecut o dupa – amiaza foarte placuta aici, am facut baie, ne-am relaxat si am mancat o musaca delicioasa la taverna…
Spre seara, am hotarat sa ne oprim in Rethymnon, capitala regiunii cu acelasi nume si al treilea mare oras al insulei Creta. Si aici exista un port venetian, in jurul caruia au fost amenajate cafenele si taverne, si un far construit in 1830. Din port am luat-o la intamplare pe stradutele laterale pline de magazine si de flori viu colorate si fara sa ne propunem neaparat, am ajuns pe colina unde se afla Fortezza, citadela de secol 16, unul dintre cele mai bine conservate castele din Grecia. Am facut cateva fotografii la intrare, caci programul de vizite deja se sfarsise, apoi am coborat din nou catre port, cu sentimentul ca, desi mai provincial si mai putin bine ingrijit decat Chania, Rethymnon are totusi un sarm aparte si un ritm mai lent al vietii, pe care cu totii il cautam in vacanta.
Desi aveam in continuare masina la dispozitie, am hotarat sa petrecem urmatoarea zi in Chania. La indicatiile uneia dintre receptionerele de la hotel, am mers cu autobuzul 21 din centru pana in zona Agioi Apostoloi, unde se afla cea mai buna plaja din vecinatatea orasului. Din pacate, nu am luat in calcul faptul ca era duminica si, in consecinta, extrem de aglomerat. La ora la care am ajuns noi, nu mai gaseai aproape nici un sezlong liber. Am mers pe nisip pana intr-un capat mai liber al plajei, unde am reperat in final doua sezlonguri libere, insa aici intrarea in apa era plina de bolovani. Pana la urma ne-am resemnat ca nu avem alta optiune si am ramas acolo pana spre dupa amiaza, cand deja se facuse foarte cald. Ne-am intors la hotel, ne-am odihnit putin si am plecat din nou in oras, in zona portului, spre restaurantul To Xani, recomandat drept unul din cele mai bune din Chania. Localul este un pic ascuns, chiar vis a vis de Sinagoga, iar in meniu sunt si feluri de mancare cu influente evreiesti, pe care am fost tentati sa le incercam. Tin minte ca am comandat la inceput niste crochete cu branza si dovlecei, apoi chiftele de miel si pui cu prune si orez. Portille au fost mai mult decat generoase, asa incat abia am mai putut gusta desertul primit la sfarsit din partea casei. Oricum, a fost o seara frumoasa, pe care am incheiat-o cu o plimbare pe chei, unde am asistat la un concert in aer liber si la focuri de artificii.
Pentru ultima zi in care aveam masina inchiriata, planul initial fusese sa mergem la Knossos, mai ales ca doar unul dintre noi vazuse ruinele faimosului palat in calatoria precedenta in Creta. Dar, din pacate, nu ne-am trezit destul de devreme si ne-am dat seama ca vom ajunge la Knossos exact la orele pranzului, cand caldura ar fi fost in toi si vizita foarte solicitanta. Asa ca am schimbat destinatia si ne-am hotarat sa ne intoarcem in Rethymnon, pentru o zi mai relaxanta. Trebuie sa spun ca Rethymnon, pe langa centrul istoric fermecator, are si o zona de plaja foarte intinsa, situata central, asa incat este o destinatie perfecta pentru cei care vor sa viziteze, dar si sa se bucure de soare si mare. Ceea ce am facut si noi: dupa o scurta plimbare prin partea veche, am luat un pranz usor la o taverna, apoi am mers la plaja, unde ne-am petrecut tot restul zilei, pana la lasarea serii. De altfel, ne-am si propus ca pentru a treia noastra vacanta in Creta sa ne alegem un hotel in Rethymnon, si de acolo, evident, sa revizitam Chania, sa ajungem la Knossos si neaparat la la Laguna Balos, o alta atractie pe care am ratat-o de aceasta data.
In ultimele doua zile si jumatate de sejur ne-am odihnit si am facut cateva mici cumparaturi la magazinele din piata. Am uitat sa precizez ca piata este de fapt un complex acoperit, unde se afla tot felul de pravalii cu produse locale (gen branzeturi, ulei de masline, sapunuri, ouzo, rahat, dulceturi, plante aromatice) si 2-3 locuri unde poti manca. Am luat si noi un pranz la taverna O Michelas, un local familial, cu mancare simpla, dar proaspata, si un proprietar foarte amabil si vorbaret. In ultima zi am ales sa mancam la restaurantul The Square, din cadrul hotelului Kydon, unde am avut o experienta foarte placuta, felurile de mancare fiind nu numai gustoase, dar si ingenios prezentate, iar serviciul fara cusur.
Aceasta a fost vacanta noastra in Chania, o destinatie in care merita sa ajungeti si voi, mai ales ca este apropiata si destul de accesibila, mai ales daca nu calatoriti chiar in plin sezon. Totusi, va sfatuim sa va rezervati din timp sejurul, pentru ca este o destinatie foarte ceruta si disponibilitatile la hoteluri se epuizeaza rapid.
