Articole Vacanta all inclusive in Mallorca

Vacanta all inclusive in Mallorca

Cand ma uit la vremea de afara din Bucuresti, pana si mie imi vine greu sa cred ca acum doua saptamani eram in vacanta in Mallorca, unde, chiar si in cele doua zile in care a plouat, temperatura nu a coborat sub 23-34 de grade. Inutil sa mai adaug ca in restul zilelor a fost soare si vreme buna de plaja, cu 26-28 de grade in aer si 23-24 de grade in apa marii.

Sejurul in Mallorca a marcat a zecea mea vacanta in Spania, tara in care revin mereu cu drag, pentru ca ma simt foarte bine acolo, poate si datorita faptului ca vorbesc spaniola. Totusi, daca vrem sa fim rigurosi, trebuie sa spunem ca in Mallorca se vorbeste mallorquina – care este de fapt o versiune a limbii catalane, asa cum sunt si menorquina din Menorca sau ibicenco (eivissenc) din Ibiza si Formentera. Daca acesta nu este un impediment in a te intelege cu localnicii daca li te adresezi in spaniola.

Auzisesem in timp multe lucruri despre Mallorca – ca insula este foarte verde (spre deosebire de Tenerife, care are un sol vulcanic, arid), ca in statiunile din sud este nebunie in sezon (aici vin multi tineri ca sa se distreze in cluburi si discoteci), ca nordul are peisaje mult mai spectaculoase decat sudul… Asa ca am ezitat putin cand a trebuit sa aleg locul de cazare, pentru ca voiam o statiune linistita si din care sa ma pot deplasa usor in diferite puncte ale insulei (intre nord si sud distantele sunt  de 100-150 km).  In final, am optat pentru hotelul BQ Belvedere din Cala Mayor,  statiune aflata la doar 4 km de orasul Palma de Mallorca, si din comoditate am achizitionat un  pachet complet  charter, cu zbor operat de Tarom, transferuri, cazare si all inclusive (fara a fi neaparat adepta a acestui sistem de masa).

Hotelul este unul decent pentru conditiile de pe insula. Trebuie sa subliniez din capul locului ca majoritatea hotelurilor din statiunile sudice sunt din anii 70-80 si au un aspect de bloc, iar turismul care se practica aici este unul de masa. BQ Belvedere nu face exceptie de la regula, insa este un hotel modernizat (acest lucru este scris si pe firma de la intrare), asa incat cel putin in camere nu ai senzatia de vechi.  Din punctul meu de vedere, atuurile sale au fost curatenia zilnica impecabila, accesul facil la mijloacele de transport (la 2 minute de hotel se afla statia autobuzului 46, care te lasa in centrul Palmei, in zona Passeig de Gracia) si faptul ca pune la dispozitia turistilor un autocar propriu pentru transportul la plaja din Palmanova (conform orarului  afisat la receptie). Exista si in Cala Mayor plaja, insa din ce am inteles (caci nu am vizitat-o), este mult mai ingusta decat cea din Palmanova. Plus ca hotelul este situat pe o colina, asa incat, chiar daca vrei sa mergi in plimbare pana la plaja din statiune, urcusul la intoarcere este putin anevoios.

Impresia proasta pe care mi-a lasat-o hotelul (care este, de altfel, cotat cu 8/10 pe booking) a fost legata de calitatea meselor, cea mai slaba de care am avut parte in calatoriile mele in Spania. Daca micul dejun a fost multumitor, pranzul si cina au constat in cea mai mare parte in preparate tip fast food, foarte multe prajeli si multe feluri semipreparate si incalzite. O singura data in cele sapte zile au fost servite fructe de mare (scoici, calamari si creveti), deserturile contineau creme din prafuri si cu mare greutate gaseai sa mananci ceva proaspat pregatit (nu congelat). Discutand cu niste turisti care mai fusesera la acest hotel cu un an in urma si care revenisera (si) pentru ca mancarea in sejurul anterior fusese foarte buna, am ajuns  la concluzia ca ceva s-a schimbat intre timp in  rau. Am avut grija sa semnalez aceste nemultumiri in formularele de feed back pe care le-am primit de la hotel  (la una dintre cine si la momentul check out-ului), insa nu stiu daca vor imbunatati ceva, mai ales ca am vazut si turisti care mancau la fiecare masa cartofi prajiti, iar intre mese mergeau la barul de langa piscina pentru un burger sau o felie de pizza. …Oricum, daca esti obisnuit sa mananci mai dietetic, este dificil sa gasesti ceva pe placul tau la bufetul oferit de acest hotel. Si inca o data mi s-a confirmat parerea ca regimul all inclusive este in multe cazuri de o calitate discutabila si ca, daca nu alegi un hotel izolat, este suficient sa iei cazare cu mic dejun, iar pentru restul meselor sa mergi la restaurante locale, unde sa iti comanzi ce vrei. Sigur ca per total, all inclusive poate insemna o economie in bugetul de calatorie, dar de multe ori in detrimentul calitatii preparatelor.

Trecand insa peste acest aspect, am incercat sa imbin in saptamana petrecuta in Mallorca zilele de stat la soare cu cateva vizite. Pentru plaja, asa cum am mai spus, mergeam in statiunea Palmanova (invecinata cu celebrul Magaluf, cunoscut pentru petrecerile zgomotoase organizate in fiecare noapte).  Plaja din Palmanova este foarte lata, cu nisip fin si intrare lina in apa. Se poate sta si pe prosopul/cearsaful propriu, insa noi am mers pe varianta contra cost si am platit pentru doua sezlonguri si o umbrela 13,5 euro/zi – un tarif absolut rezonabil.

In ceea ce priveste vizitele, nu mi-am propus sa explorez toata insula (mai ales ca imi doresc sa mai revin aici in viitor), asa ca am ales doar  cateva puncte in care am tinut neaparat sa ajung.  Iar primul dintre ele a fost Valldemossa, un sat pitoresc de munte faimos pentru manastirea Cartuja, acolo unde, in iarna dintre anii 1838 si 1839, au locuit Frederic Chopin si iubita sa, Aurore Dupin, mult mai cunoscuta sub pseudonimul George Sand. Am ajuns usor la Valldemossa, cu autobuzul 46 pana in Palma, la Placa d’Espanya (pretul biletului este 1.5 euro/sens, cumparat la bord), apoi am luat autobuzul 210 catre Valldemossa (pret bilet 1.85 euro/sens). Durata traseului este scurta, doar 35 minute de drum serpuit printre livezi de maslini si migdali, iar de la statia de autobuz in cateva minute ajungi in curtea manastirii, o adevarata oaza de racoare, liniste si verdeata. La origini o resedinta regala, manastirea a fost locuita de calugarii cartuzieni din 1399 pana in 1835, cand au fost evacuati  in temeiul legii secularizarii averilor manastiresti din Spania. Parasite de calugari, chiliile acestora au fost scoase la licitatie si au ajuns in proprietate particulara – este si contextul in care au putut fi gazduiti aici Chopin si George Sand, veniti in Mallorca in cautarea unui climat mai bland, care sa ii amelioreze compozitorului problemele de sanatate (lucru care, din pacate, nu s-a intamplat).

In prezent, contra unui bilet de intrare de 9.5 euro poti vizita atat Manastirea cat si vechea resedinta regala de care pomeneam – palatul construit de regele Jaime al II-lea de Mallorca pentru fiul sau Sancho, pe locul unei vechi fortarete maure. In momentul in care regatul de Mallorca a fost anexat la coroana de Aragon, regele Martin  a cedat toate posesiunile catre ordinul calugarilor cartuzieni, iar acestia au locuit initial in vechiul palat, apoi, in 1717, au inceput lucrarile de extindere si au construit chilii noi, adaugand inca trei aripi constructiei originare.

Periplul nostru prin complex a inceput cu biserica in stil neoclasic, impodobita cu fresce realizate de Manuel Bayeu, nimeni altul decat cumnatul lui Goya. Am trecut apoi prin vechea farmacie, unde am putut vedea o colectie bogata de instrumente si recipiente,  dintre care am remarcat borcanele ceramice catalane din secolele al XVII – lea si al XVIII – lea, decorate cu motive animale si vegetale. Au urmat chilia staretului si biblioteca, locul unde calugarii se intalneau saptamanal, pentru o jumatate de ora in care aveau voie sa isi incalce juramantul tacerii.  Dupa cativa pasi prin gradina splendida, am intrat intr-o incapere emblematica pentru cum arata dormitorul unui calugar, unde au fost pastrate obiecte specifice precum dispozitivul automat cu ajutorul caruia era servita painea, instrumentele de penitenta sau acoperamantul pentru cap. O inscriptie de pe perete informeaza vizitatorii despre dieta stricta (si sanatoasa) a calugarilor, care nu consumau carne, ci doar legume, lactate, paine si vin (uneori si peste), ceea ce contribuia la longevitatea lor remarcabila.

Evident, principala atractie a turului o consituie chiliile in care au locuit Chopin si George Sand si unde poti vedea tot felul de obiecte legate de sejurul lor la Valldemossa, ca de pilda scaunul gotic din secolul al XV-lea despre care George Sand vorbeste in romanul sau” O iarna in Mallorca”, partituri originale semnate de Chopin, pieptanul de fildes al compozitorului, o caseta de bijuterii cumparata de acesta din Viena, ori inelul de argint si crucea iubitei sale. Trebuie sa spun insa ca pentru a intra si in camera lui Chopin mai trebuie sa platesti un supliment de 4 euro fata de biletul standard.

Am incheiat turul cu cele patru sectiuni ale muzeului. Primele doua sunt dedicate Imprimeriei Guasp (fondata in 1576 in orasul Palma), respectiv arhiducelui austriac Luis Salvador – un calator pasionat si mare iubitor al insulei, autor al enciclopediei Balearele, o lucrare de referinta pana in prezent, iar ultimele doua sectiuni contin lucrari de arta.

Dupa inca vreun sfert de ora petrecut prin cele cateva sali deschise publicului din Palatul Regelui Sancho, am iesit sa colindam pe stradutele oraselului si sa admiram casutele de piatra impodobite cu flori, galeriile de arta si peisajele superbe care se deschid privirii din cele cateva puncte de belvedere pe care le-am descoperit in drum.

Cea de a doua excursie pe care am facut-o a fost de fapt o plimbare cu mocanita din Palma pana in orasul Soller  (pret bilet 18 eur/persoana, doar dus) si de acolo cu tramvaiul pana in Port Soller (pret 7 euro/persoana, doar dus). Traseul feroviar a fost inaugurat pe 16 aprilie 1912,  dupa lucrari care au durat cinci ani. Am parcurs distanta de 27 km dintre Palma si Soller intr-o ora, timp in care am traversat numeroasele tunele care brazdeaza lantul muntos Sierra de Tramuntana si am trecut pe langa superbele livezi de citrice care inconjoara orasul Soller. Voiajul in trenul cu vagoane de lemn a fost pentru mine o intoarcere in timp, care mi-a trezit sentimente amestecate de nostalgie si placerea de a admira peisaje deosebit de pitoresti.

O data ajunsi la Soller, am coborat din tren si am pornit intr-o mica plimbare pe strazile orasului, trecand prin fata bisericii Sant Bartolomeu, construita in 1912 de arhitectul catalan Joan Rubio i Bellver, discipol al lui Gaudi, si pe langa primarie. Dintr-o patiserie traditionala de langa gara am cumparat „pan de naranjas” – un dulce specific, cu marmelada din diferite fructe (eu am ales portocala, dar aveau si de lamaie sau de smochine), apoi, pentru ca incepuse ploaia, ne-am grabit sa luam tramvaiul pana in Port de Soller  Aflat intr-un golf de forma circulara, portul are o plaja lunga de 1 km si ofera turistilor cam tot ce isi pot dori – hoteluri, restaurante, cluburi sportive, magazine… Din pacate, ploaia care incepuse in Soller s-a intetit cand am ajuns in port, asa incat nu ne-am putut bucura pe deplin de atmosfera locului. Dupa doar cativa pasi, a trebuit sa ne refugiem intr-o cafenea si, dupa 35-40 minute in care am tot asteptat sa se opreasca ploaia,  dar nu am avut noroc, am decis – cu regret – sa plecam spre statia de autobuz, pentru a ne intoarce in Palma. Trebuie sa spun ca, desi exista posibilitatea de a cumpara un bilet combinat tren + tramvai dus intors pentru 32 euro/persoana, noi am optat sa ne intoarcem cu autobuzul, pentru ca ni s-a parut mai rapid, iar traseul era diferit, asa ca mai puteam vedea si alte locuri.

Inca o precizare importanta: agentiile de turism din Mallorca includ plimbarea cu trenul si tramvaiul in excursia mai lunga intitulata „Turul Coastei de Nord Vest”, care mai contine, in plus, o oprire la Inca, apoi drumul cu autocarul pe soseaua care coboara in serpentine spectaculoase pana la faimoasa plaja Sa Calobra, iar de acolo o plimbare cu catamaranul pana in Port de Soller. Totul pentru un pret de 65-75 euro/persoana. Noi nu am optat pentru aceasta varianta din cauza vremii, ni s-a parut lipsit de farmec sa mergi pe mare cand afara este innorat si ploua. Insa cu siguranta data viitoare cand voi ajunge in Mallorca voi merge sa vad Sa Calobra, mai ales ca pozele si filmuletele de pe internet m-au convins ca privelistile iti taie pur si simplu rasuflarea.

Pentru cea de a treia excursie (cea mai relaxanta dintre toate), am avut parte de o vreme superba, cu soare si un vant care adia domol. De aceasta data, am optat pentru un tur organizat, cu un grup international, la Formentor si Alcudia, pentru care am platit 40 euro/persoana. Desi nu era trecuta in program, am facut totusi o oprire la Inca, la unul din atelierele de pielarie din localitate, unde am avut supriza sa gasesc si cateva obiecte care mi s-au parut destul de reusite, astfel incat am putut cumpara un cadou unei persoane foarte dragi. Dupa Inca, am urmat drumul spre nord si ne-am oprit timp de o ora la targul duminical organizat in Pollenca – timpul a fost suficient pentru a lua o cafea si o prajitura la una din terasele din centru, dar si pentru a cerceta marfurile de pe tarabe – bijuterii cu perle de Mallorca, esarfe, produse cosmetice hand made etc. Am continuat apoi drumul pana in Port de Pollenca, unde ne-am urcat pe vaporas si, timp de 35 minute, am navigat de-a lungul coastei, pana la Plaja Formentor – cel mai nordic punct al insulei, o plaja deosebit de frumoasa, marginita de paduri de pini si unde apa marii are limpezimea cristalului. Ajunsi la plaja, am avut cam doua ore libere la dispozitie, in care unii s-au bucurat de soare si mare, iar noi ne-am plimbat de-a lungul marii pana aproape de celebrul Hotel Formentor  Deschis in 1930, hotelul de cinci stele  a gazduit de-a lungul vremii personalitati precum Charlie Chaplin, Winston Churchill sau scriitorul Scott Fitzgerald. In prezent, hotelul face parte din lantul Barcelo, dar isi pastreaza aerul elegant de odinioara.

Dupa o gustare la terasa aflata langa plaja (nu va imaginati ceva special, este de fapt o autoservire), ne-am urcat din nou in autocar si am parcurs un drum foarte spectaculos, cu 9 km de serpentine – drumul catre Port Pollenca, dar in sens invers si de aceasta data pe sosea, nu pe mare. Din cand in cand am zarit si caprite, din specia numita capra hircus, destul de raspandita in zona montana a insulei.  Norocul a fost de partea noastra, asa incat soferul autocarului a gasit loc de parcare la miradorul Es Colomer, care ofera cea mai buna panorama a intregii zone dintre Cap de Formentor si Port Pollenca… iar imaginile de mai jos sunt revelatoare.

Apoi am continuat drumul spre Palma, trecand pe langa orasul Alcudia, unde mi-ar fi placut sa facem un popas, insa programul nu ne-a permis acest lucru.

Am lasat la sfarsit impresiile mele despre orasul Palma, capitala insulei, care se bucura de o pozitie privilegiata, de-a lungul unui golf cu o lungime de 20 km. Palma are o zona veche, foarte bine conservata, cu monumente istorice si case senioriale, si o zona noua – cu hoteluri si alte cladiri moderne. Istoria orasului incepe in anul 123 i Hr, cand a fost intemeiat de romani. In 903 a cazut sub stapanirea maura, iar in 1229 a intrat in reteaua catalana.

Ne-am plimbat pe strazile din zona veche a orasului fara un plan anume. Am facut multe fotografii cu impozanta catedrala in stil gotic, a carei constructie a inceput in 1230 si a durat pana in 1601. Am admirat indelung impresionanta fatada Porta del Mirador, din secolul al XV-lea, cu doua turnuri splendide si un rozariu imens. Ne-am trezit apoi in fata palatului La Almudaina – fortareata maura transformata ulterior in resedinta regala de catre Jaime I – si am facut cativa pasi prin gradinile „S’Hort del Rei”.  In Plaza de Cort am descoperit Primaria – constructie care combina stilurile renascentist si baroc, apoi am continuat catre Placa Major, cu un scurt ocol prin Placa Santa Eulalia, unde am intrat in biserica cu acelasi nume pentru cateva clipe.

In alta zi am mers de-a lungul Paseo de Sagrera, bordat de palmieri si de cladiri superbe precum La Llotja (Lonja) sau Consulat del Mar. Nu am ratat nici  o plimbare pe Rambla plina de flori si strajuita de copaci imensi, unde am avut senzatia ca suntem la Barcelona…

In concluzie, mi-a placut Palma foarte mult, mi s-a parut un oras ingrijit, aerisit, elegant si mi-am propus sa revin aici candva, fie si doar pentru un city break. In ceea ce priveste insula in ansamblu, pentru urmatoarea vizita as alege sa ma cazez undeva mai spre nord si as inchiria o masina pentru a putea explora pe indelete toate oraselele mici si golfurile  (“calas”), care dau farmec acestei destinatii.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here