La jumatatea lunii august am revenit in arhipelagul Insulelor Canare dupa aproape 15 ani. Mai fusesem in zona in 2006 si 2009, in Tenerife, unde am petrecut trei saptamani in total, am explorat atat sudul (foarte turistic), cat si nordul (mult mai pitoresc), si am facut si o excursie de o zi in insula invecinata La Gomera. De data aceasta am ales un sejur in Gran Canaria, in primul rand datorita zborului charter direct organizat din Bucuresti, iar in al doilea rand pentru ca mi s-a parut o destinatie perfecta pentru relaxare. Insula nu este foarte mare, deci o poti vizita usor cu masina inchiriata, are peisaje foarte frumoase, iar temperaturile sunt perfecte – in zona capitalei Las Palmas, acolo unde ne-am cazat noi, nu depaseau 30 – 32 de grade in miezul zilei, ceea ce a fost o adevarata binecuvantare dupa valurile succesive de canicula de la noi din tara.
Am facut rezervarile cam cu o luna inainte de data plecarii si am ales initial un hotel de 4*, destul de nou si situat chiar la plaja – Occidental Las Canteras. Hotelul bifa toate dorintele noastre, dar, chiar inainte de data limita pentru anulare, mai mult din intamplare, am mai aruncat o privire asupra recenziilor recente lasate de turisti si am descoperit o problema serioasa legata de aerul conditionat. Toti oaspetii se plangeau ca acesta nu functiona si ca noaptea atmosfera camera devenea sufocanta, iar dormitul cu fereastra deschisa nu era posibil din cauza galagiei de pe faleza. Hotelul le oferise ventilatoare, insa acestea nu faceau fata, iar situatia dura de ceva timp, asa ca nu am dorit sa risc si m-am apucat sa caut alte variante de cazare. Trebuie sa mentionez ca in Las Palmas de Gran Canaria majoritatea hotelurilor sunt de oras, adica nu dispun de piscina sau alte facilitati tipice resorturilor; in plus, e destul de greu sa gasesti camera cu balcon (fie hotelul nu are deloc astfel de camere, fie dispune de cateva, dar contra unei diferente considerabile de tarif). Evident, pentru ca eram pe ultima suta de metri, nu am gasit multe optiuni disponibile si in final am ales hotelul Catalina Plaza 3*, situat cam in aceeasi zona, dar putin mai departe de plaja (150 m). Am rezervat o camera superioara, pentru ca, din descrierea de pe site-ul lor, aceasta avea o suprafata mai mare, fiind compusa de fapt din doua dormitoare. Din pacate, nu am primit ce am rezervat, dar aceasta este o poveste mai lunga si o sa detaliez putin mai tarziu.
Zborul Bucuresti – Las Palmas dureaza 5 h. 20 min. si a fost operat de compania Hi Sky. Atentie, check-inul la zborurile charter se face doar la aeroport si, desi am ajuns fix la momentul deschiderii celor doua ghisee, adica cu doua ore inainte de decolare, am gasit o coada lunga, deja formata 😊Evident ca unii dintre pasageri nu au avut rabdare sa stea la rand, asa ca din coada principala s-au mai format si altele, secundare, iar noi am ajuns la ghiseu printre ultimii si am primit locuri pe penultimul rand al aeronavei. Am fost totusi multumiti ca ni s-au dat locuri alaturate, pentru ca stiu si cazuri de membri ai aceleiasi familii care nu au putut sta unul langa altul.
Zborul nu a fost chiar placut, decolarea nu a fost deloc lina, ci cu zdruncinaturi, am avut parte de turbulente pe parcurs, iar finalul a fost cu emotii, in sensul ca prima tentativa de aterizare a esuat. Dupa ce coborase destul de mult, aeronava a luat din nou altitudine, ne-am invartit prin aer si apoi am incercat pentru a doua oara sa aterizam, in ciuda vantului destul de puternic din zona aeroportului Las Palmas. Toti pasagerii erau destul de crispati, iar eu mi-am adus aminte de o experienta similara traita in 2015 in Madeira. In final, pilotul a reusit sa puna avionul pe pista, iar noi toti am rasuflat usurati.
Dupa ce ne-am recuperat bagajele, am mers sa preluam masina de inchiriat. Am ales o companie de rent a car cu sediul in aeroport, pentru ca experientele anterioare ne-au aratat ca se pierde destul de mult timp atunci cand biroul e in afara terminalului si trebuie sa iei un shuttle ca sa ajungi la el. Am optat pentru compania TopCar si am fost foarte multumiti de intreaga experienta. Formalitatile de preluare a masinii au decurs rapid, iar garantia a fost mica (150 euro) pentru ca optasem pentru un pachet Gold, cu asigurare full inclusa. Dupa ce a completat niste formulare, angajata de la ghiseu ne-a dat cheia masinii si ne-a indicat locul unde era parcata, iar noi ne-am dus si am ridicat-o singuri. La finalul sederii am lasat-o in aceeasi zona si am fost foarte surprinsi ca nu era nici un angajat ca sa verifice starea autovehiculului. Pur si simplu am mers din nou la ghiseu, am lasat cheia, am fost intrebati daca am facut plinul (evident, il facusem) si asta a fost tot.
Distanta de la aeroport la hotel e mica, cca 20 km, iar drumul se parcurge rapid. Daca prima impresie pe care ti-o lasa insula, atunci cand aterizezi, este de peisaj vulcanic si arid, pe masura ce te apropii de orase iti dai seama ca autoritatile locale au facut tot ce era posibil pentru a crea un ambient cat mai placut. In localitati gasesti multe zone de vegetatie, cu palmieri, pini, arbori dragon, dar si cactusi, hibiscus, bougainvillea, agave si floarea pasiunii. De altfel, flora din Insulele Canare este unica in lume, intrucat cca 100 specii de plante se gasesc doar in aceasta regiune.
Las Palmas de Gran Canaria ni s-a parut un oras bine dezvoltat si sistematizat, cu infrastructura moderna, artere largi, doua zone de plaja foarte bine intretinute (Las Canteras si Playa de Alcaravaneras) si un port impresionant la Oceanul Atlantic. Hotelurile din zona Las Canteras nu au parcare proprie, insa noi ne-am facut temele de acasa si am gasit pe internet un garaj subteran (Elderhaus Parking, chiar langa Muzeul de Stiinta si Tehnologie) care oferea un abonament de 30 euro pentru 7 zile (exact cat aveam nevoie). Si aici lucrurile sunt simple: intri cu masina, iei un tichet, parchezi, apoi alegi abonamentul dorit de la automat, platesti cu cardul si cam asta e tot. Distanta pana la hotel e foarte mica, cam 2 minute de mers pe jos, asa ca nu e o problema sa iti cari trollerele.
Impresii amestecate despre Hotelul Catalina Plaza din Las Palmas
Catalina Plaza Hotel Sostenible este situat chiar vis-à-vis de parcul Santa Catalina, aproape de terminalul de autobuze. Este un hotel micut, dar foarte modern, curat si tehnologizat. De pilda, in fiecare camera exista un panou digital de unde poti seta aerul conditionat si cere sa ti se faca curatenie. Asa cum reiese si din denumire, hotelul este foarte preocupat de ecologie si sustenabilitate, iar cei interesati pot descoperi pe site mai multe despre aceste initiative laudabile.
Spuneam la inceput ca, din pacate, noi nu am primit tipul de camera rezervat. Optasem pentru o camera superioara (exista una singura de acest tip in tot hotelul si are doua dormitoare). In schimb am primit o camera cu un singur dormitor si un balcon micut, cu vedere la parc. Camera era buna, nimic de comentat, asa ca nu ne-am grabit sa facem plangere la receptie. Abia peste cateva zile am sesizat acest aspect si, sincer, m-as fi asteptat sa primim diferenta de bani (deja nu mai doream sa ne mutam pentru ca asta ar fi insemnat sa ne strangem din nou bagajele). Angajatul de la receptie ne-a spus ca verifica si revine cu un raspuns, iar, din acel moment, atitudinea sa fata de noi s-a racit brusc (pana atunci fusese extrem de prietenos). Explicatia furnizata nu m-a convins, si anume ca noi de fapt am rezervat o camera dubla standard plus, care are codul SP, dar care nu e acelasi lucru cu o camera superioara , cu codul HS. S-a oferit totusi sa ne mute in camera superioara (ceea ce noi am refuzat, intrucat el sustinea ca am primit ce am platit) si ne-a oferit drept compensatie pentru “confuzie” doua bilete de intrare la Muzeul de Stiinta. Initial le-am acceptat, insa la check-out i le-am returnat, pentru ca nu am avut timp sa le folosim. Totusi, deoarece nu aveam mentionate pe voucherul de cazare codurile de care ne-a spus receptionerul, am dat un mail catre sistemul prin care facusem rezervarea (atasand si fotografii din camera), iar acesta a declansat o investigatie. Din pacate, nici pana la ora la care scriu, adica la mai bine de o luna de la terminarea sejurului, nu am obtinut o explicatie clara a situatiei. Nu stiu daca hotelul sau providerul a fost de vina in acest caz, asa ca, momentan, nu as mai face rezervari la nici unul dintre ei.
Pentru ca incerc totusi sa fiu cat mai obiectiva in recenzia hotelului, un punct forte pe care trebuie sa-l mentionez este terasa de pe acoperis, unde se serveste micul dejun, si care ofera o panorama foarte frumoasa asupra portului si parcului. Pe unul dintre pereti este amenajata si o gradina verticala. Bufetul este bun, include si specialitati locale (jamon serrano, chorizo, queso canario), multe fructe proaspete, un smoothie excelent de banane (batido de platanos), iaurt cu maracuja si diverse prajiturele (unele pareau home made).
In prima seara am facut o scurta plimbare pe faleza si am mers sa luam cina intr-un local recomandat de baiatul de la receptie, Bodegon el Biberon. Aici poti comanda diverse tapas, la portie intreaga sau la jumatate, ceea ce mi se pare o varianta foarte buna ca sa gusti din toate. Am incercat peste grill, ropa vieja de calamares (un fel de tocanita cu calamar, cartofi si naut), faimosii cartofi copti papas arrugadas, salata casei cu ton, porumb si ananas, plus creveti cu usturoi. Preturile sunt bune si servirea rapida, asa ca am revenit aici inca de doua ori pe parcursul sejurului.
Vizita la Aquarium Poema del Mar si in zona istorica Vegueta
A doua zi de dimineata cerul era innorat si parea ca sta sa ploua, asa ca am decis sa vizitam Aquarium Poema del Mar, situat in apropiere. Aici trebuie sa mentonez un dezavantaj al sederii in Las Palmas, fata de statiunile din sud precum Maspalomas, Playa del Ingles sau Puerto de Mogan – faptul ca in marea majoritate a timpului sunt nori si e ceva mai racoare, iar in unele seri, pe malul oceanului vantul bate destul de tare. Noi ne-am asumat acest lucru si, chiar daca nu am mers decat de doua ori la plaja, am incercat sa vizitam cat mai mult din insula. In plus, zonele de promenada Paseo de Las Canteras si Avenida Maritima sunt minunate si amenajate cu banci, puncte de belvedere si o multitudine de restaurante si cafenele, cu specific divers.
Biletul de intrare la acvariu costa 27 euro/adult si se poate cumpara online sau la intrare. Vizita merita din plin, pe site chiar se mentioneaza ca este cel mai spectaculos acvariu din Europa si ca are cea mai mare fereastra curbata din lume (36 m lungime, 7 m inaltime si o suprafata de 250 m.p.). Cele trei zone tematice, jungla, tropicala si deep ocean, adapostesc peste 550 specii de pesti si animale marine, plus reptile si amfibieni, si peste 2000 de specii de plante din Asia, Australia si Africa. Este o experienta instructiva si relaxanta, atat pentru adulti, cat si pentru copii, care, evident, sunt cei mai incantati. Noi am petrecut inauntru cam doua ore si jumatate, iar la final am ramas cu sentimentul ca am mai fi stat.
Si, pentru ca intre timp norii se mai risipisera, ne-am hotarat sa facem o plimbare prin centrul istoric din Las Palmas – zona Vegueta. Dar, mai intai, ne-am oprit pentru niste tapas la Ambrosia, un local aflat foarte aproape de El Biberon, unde am comandat quesadilla, empanada con pulpo (o placinta cu carne de caracatita) si crochete cu branza, jamon si spanac. Si aici ne-a placut mult mancarea, asa ca ne-am mai intors intr-una din seri.
Cea mai simpla varianta de a ajunge in centrul istoric este cu autobuzul nr 1, pe care l-am luat de la statia noastra (Puerto) pana la statia Teatro. O calatorie costa 1.4 euro si se poate plati cu cardul, la bord. Fiind zi de mare sarbatoare, ca si la noi (Sf. Maria), aproape toate restaurantele si magazinele din centru erau inchise, asa incat ne-am plimbat pe strazile pustii si am facut fotografii nestingheriti. In cartierul Vegueta, cea mai veche zona a orasului Las Palmas, se gasesc unele din cele mai frumoase cladiri de pe intreaga insula, incepand cu Catedrala Sf. Ana, a carei constructie a inceput in 1497 si a durat pana in secolul al XX-lea, rezultand intr-un mix de stiluri arhitecturale: neoclasic, gotic si renascentist. Plaza de Santa Ana gazduieste si alte edificii importante, precum Primaria, Arhivele si Palatul Episcopal, dar si misterioasele sculpturi de caini turnate in fonta, in legatura cu care circula numeroase legende. Cea mai populara dintre ele afirma ca i-au fost daruite primarului Felipe Massieu de catre un capitan francez, in semn de multumire pentru buna primire facuta echipajului sau in timpul sederii pe insula.
Cea mai artistocratica parte din Vegueta este Plaza del Espiritu Santo, cu o multime de resedinte impunatoare si o fantana de piatra, alaturi de care se afla un arbore dragon si o araucaria, simbolizand unitatea dintre Insulele Canare si America.
Daca doriti sa vizitati Casa de Colon, sa stiti ca Cristofor Columb nu a locuit niciodata acolo, ci doar a facut un popas, in drumul spre Lumea Noua, si s-a rugat la Capela din Plaza San Antonio Abad, aflata chiar vis-à-vis. De altfel, strazile pietruite din Las Palmas au fost martorele unei istorii bogate, cu pirati si comercianti care acostau cu barcile incarcate de marfuri in Puerto de la Luz si conquistadori care se opreau aici pentru provizii, inainte de a porni in expeditie spre continentul american. Se pare ca aici au ajuns cartofii pentru prima oara in Europa, si tot de aici au plecat spre Caraibe primele seminte de bananier si trestie de zahar.
Cat despre noi, ne-am tras putin sufletul pe una din bancile amenajate la umbra copacilor din Plaza de Santo Domingo, un loc placut unde se organizeaza diverse festivitati, apoi ne-am dus sa admiram casele de pe Calle de los Balcones, unele din ele datand din secolul al XV -lea, perioada fondarii orasului. Am incheiat turul pe Calle Mendizabal, unde se afla cea mai mare concentratie de baruri, restaurante si terase din centrul vechi, si am ramas cu regretul ca Mercado de la Vegueta era si ea inchisa, pentru ca ne-ar fi placut sa admiram fructele exotice aflate la vanzare pe tarabe intr-o zi obisnuita.
Satele din nord: Agaete, Guia, Firgas si Arucas
In urmatoarea zi am facut o excursie cu masina inchiriata prin satele din nordul insulei. Am inceput cu Agaete, cel mai indepartat de Las Palmas (30 km. distanta), unde am vizitat micuta gradina botanica Huerto de las Flores, cu specii variate de plante exotice (biletul de intrare costa 1.5 euro/persoana). Am admirat din mers cladirea Primariei (sec al XIX-lea) si fatada Bisericii de Nuestra Senora de la Concepcion, am baut un cate un cappuccino la o terasa si am continuat catre zona de coasta, spre Puerto de las Nieves.
Am lasat masina in parcare si am luat-o la pas pe promenada, urmarind indicatorul catre faimoasele piscine naturale Las Salinas, conectate intre ele prin niste tuneluri de roci vulcanice. Din loc in loc ne-am oprit sa fotografiem valurile spectaculoase ale oceanului si pe curajosii care se aventurau in ele. Cei care se scaldau in piscine, in schimb, se bucurau de apele linistite, fiind protejati de stancile care inconjoara bazinele. Daca doriti sa faceti plaja aici, e recomandat sa veniti cu pantofi de silicon, sezlonguri si umbrela, intrucat veti sta fie pe pietre, fie pe un ponton de lemn. Noi am venit doar in plimbare si imi pare rau ca nu am mai mers si in sensul opus al falezei, acolo unde se afla Biserica Nuestra Senora de las Nieves, cu tripticul din secolul al XVI-lea atribuit pictorului flamand Joos van Cleve.
Urmatorul punct de pe traseul nostru a fost Santa Maria de Guia, un satuc aflat la 180 m. inaltime fata de nivelul marii si al carui centru vechi a fost inclus pe lista monumentelor istorice nationale in 1982. Spre deosebire de Agaete, Guia parea adormit, absolut totul fiind inchis la pranz, cand am ajuns noi. Cu aceasta ocazie, ne-am dat seama ca Sarbatoarea Sf. Marii nu a durat doar joi, pe 15 august, ci s-a prelungit intreg weekendul, si ca pe timpul zilei singurele activitati vizibile erau cele de pregatire a festivitatilor ce urmau sa aiba loc seara. Am urcat totusi sa vedem exteriorul Bisericii Santa Maria de Guia, construita in stil neoclasic, si resedinta familiei Quintana (secolul al XVII-lea), cu balconul de lemn in stil canario-mudejar. Guia este faimoasa si pentru branza locala (Flor de Queso), iar in Montana Alta, aflata la 14 km. distanta, are loc in fiecare an un festival dedicat acestei specialitati.
Urmatorul nostru popas a fost in Firgas (465 m. altitudine), unde am admirat celebrele Paseo de la Canarias, cu cele 7 scuturi heradice din azulejos reprezentand Insulele Canare, si Paseo de Gran Canaria, cu cele 22 de scuturi heraldice reprezentand municipiile acestei insule. Amenajarea este completata de o frumoasa cascada cu o lungime de 30 m. In centrul localitatii se afla Piata si Biserica San Roque, iar de pe acest platou, in zilele senine, se pot admira insulele Tenerife si Fuerteventura.
Periplul nostru s-a incheiat in Arucas (600 m. altitudine), unde ne-am plimbat mai intai prin incantatoarea Jardin de la Marquesa (numita si Jardin de las Hesperides), care dateaza din 1880, fiind deschisa pentru publicul larg abia in 1985. Gradina se intinde pe o suprafata de 5 ha si adaposteste specii variate de plante, in special palmieri si cativa arbori dragon vechi de aproape doua sute de ani.
Am mers apoi sa admiram Biserica inchinata Sfantului Ioan Botezatorul, a carei fatada a fost construita din piatra de Arucas de catre mesterii locali. Din pacate am ratat vizita la Fabrica de Rom si muzeul amenajat in incinta, pentru ca (evident) era inchisa. As vrea totusi sa mentionez ca este una din cele mai vechi distilerii din Europa, fiind inaugurata in 1884. Aminteam ceva mai sus de trestia de zahar; ei bine, trebuie sa stiti ca ea a fost cultivata in zona Arucas cu mult inaintea marilor plantatii din Cuba, tara care ne vine automat in minte atunci cand ne gandim la aceasta planta.
Dunele din Maspalomas si Puerto de Mogan
Ziua urmatoare a fost dedicata sudului insulei, unde se afla Dunele din Maspalomas, fara indoiala cea mai cunoscuta atractie turistica din Gran Canaria. Asa cum am mai mentionat, distantele nu sunt mari, astfel ca din Las Palmas faci doar 40 min pana in Maspalomas cu masina. Noi am facut si un mic stop pe drum la centrul comercial Las Terrazas, unde se gasesc mai multe magazine tip outlet de la diverse branduri. Centrul are si o pozitie foarte frumoasa, chiar pe malul oceanului, plus ca, chiar daca nu esti interesat de cumparaturi, poti savura in liniste o bautura la una din cafenenele din incinta.
Am ajuns in Maspalomas in jurul orei 14 si am coborat din masina sub un soare arzator, apoi am luat-o la pas pe faleza inalta in directia punctelor de belvedere de unde se pot admira dunele. Noroc cu palmierii care bordau drumul si sub care mai gaseai un pic de umbra. Dunele au fost declarate Rezervatie Naturala Speciala in 1994 si ocupa o suprafata de 404 ha, iar peisajul din zona iti taie respiratia. Daca nu sunteti multumiti sa le contemplati de pe margine, puteti sa explorati dunele in voie, insa ar fi bine sa ajungeti mai devreme decat am facut-o noi, altfel contactul cu nisipul fierbinte nu va fi deloc o experienta placuta. Traversarea dunelor pana la plaja dureaza cam 40 min si erau destui temerari care se incumetasera sa o faca. De fapt, zona dunelor este asemanatoare cu un triunghi, avand la est Playa del Ingles si Playa de Veril, iar la vest Playa de Maspalomas.
Noi am decis sa ne intoarcem la masina si sa ne continuam drumul catre Puerto de Mogan, fiindca atmosfera din statiuni nu era chiar pe gustul nostru – era destul de aglomerat, multe hoteluri construite unele langa altele, detalii kitsch, totul extrem de comercial. Pe undeva, ne-am adus aminte de Sunny Beach😊
Puerto de Mogan, supranumit si Venetia insulei Gran Canaria, este un fost sat pescaresc transformat intr-o localitate turistica fermecatoare. Zona de langa port este amenajata cu cladiri albe de doua etaje, aproape identice, singura diferenta fiind culoarea folosita pentru a vopsi ancadramentele. La exterior casele sunt decorate cu bolti superbe de bougainvillea, iar in interior gazduiesc spatii de cazare, restaurante sau magazine de suveniruri. Evident, e o adevarata placere sa te plimbi printre ele si sa faci fotografii, incercand sa surprinzi frumusetea locului din cat mai multe unghiuri. Oraselul este strabatut de cateva canale (de aici si comparatia cu Venetia), iar localul la care am fost sa mancam de pranz, Condor Grill Tapas, avea vedere chiar la unul dintre ele. Mancarea nu a fost extraordinara, dar privelistea a compensat calitatea mai slaba a preparatelor.
Dupa masa, am zis sa incercam plaja din localitate, mica si destul de aglomerata. Am gasit doua sezlonguri libere pe unul din ultimele randuri (3.5 euro/persoana) si am petrecut aici cam doua ore. Apa oceanului era ceva mai calda decat in alte zone, pentru ca practic faci baie intr-un golfulet, insa din pacate, era cam murdara.
In consecinta, in ziua urmatoare ne-am decis sa ramanem “la noi”, adica la Playa de Las Canteras, considerata una din cele mai bune plaje urbane din Spania. Si aici tariful de inchiriere pentru sezlonguri si umbrela e mic (3 euro/bucata). Plaja se intinde pe aproape 3 km si este lata, extrem de curata si dotata cu absolut tot ce iti trebuie (cabine de schimb, dusuri, cosuri de gunoi). In plus, din punctul in care am stat noi se vedea La Barra, un recif stancos care protejeaza plaja de maree si in interiorul caruia se poate “merge pe apa” in zilele cu reflux. Playa de Las Canteras ofera posibilitatea practicarii a numeroase sporturi, de la surfing la snorkelling si de la volei la beach tennis.
Seara am mers la un local special, Rincon de Triana, care ofera un mix intre bucataria asiatica si cea din Canare. Meniul nu este foarte lung, iar cel care ne-a servit ne-a explicat in detaliu fiecare fel de mancare. Am comandat salata ruseasca cu creveti, crochete fierbinti cu creveti, branza de capra si gem de caise, gyozas cu carne de porc, ciuperci si kimchi si pao ban de creveti. Combinatiile de ingrediente au fost delicioase, desi inedite, servirea prompta si extrem de amabila, asa ca recomand calduros acest restaurant.
Pico de las Nieves si satele Tejeda si Teror
Ultima noastra excursie cu masina a fost pe traseul Pico de las Nieves – Tejeda – Teror. Pico de las Nieves (Varful Zapezilor) este cel mai inalt varf muntos din Gran Canaria, cu o inaltime de 1949 m. Numele sau provine de la bazinele construite la poalele muntelui pentru colectarea zapezii, aceasta fiind si regiunea de pe insula unde se inregistreaza cele mai frecvente ninsori. Se poate urca cu masina pana la punctul de belvedere El Mirador del Pico de los Pozos de la Nieve, unde este amenajata o mica parcare si se gaseste si un chiosc cu gustari si bauturi. Privelistea care se poate admira de aici este uluitoare, mai ales in zilele cand se formeaza o adevarata mare de nori, un efect optic spectaculos datorat vantului alizeu. Pe deasupra acestei mari troneaza masivul Teide din insula vecina Tenerife. Tot de aici se poate observa monolitul Roque Nublo, al treilea varf muntos ca inaltime din Gran Canaria, la poalele caruia se afla localitatea Tejeda, urmatoarea noastra oprire.
Tejeda este un sat foarte pitoresc, renumit pentru dulciurile pe baza de migdale (bienmesabe si marzipan), dar si pentru produsele locale de artizanat, realizate din alama si piatra. Noi am facut o plimbare mai lunga pe strada principala, marginita de case albe cu tigle rosii, avand in fata ghivece pline de flori. Atmosfera este una idilica, invitand la pace si relaxare. Exista chiar si o piscina amenajata de municipalitate, daca aveti chef de o baie si de lenevit la soare, iar daca aveti mai mult timp la dispozitie, puteti vizita si Centrul de Plante Medicinale, Muzeul Etnografic sau Muzeul de Sculptura Abraham Cardenes. Nu ratati nici Biserica Nuestra Senora del Socorro, care dateaza din 1921.
Am incheiat turul cu o vizita la Teror, unul dintre cele mai vechi sate de pe insula, fondat in 1481, dupa ce Fecioara Maria si-a facut aparitia aici, si declarat loc de pelerinaj spre finalul secolului al XV-lea. De altfel, Fecioara Pinilor (la Virgen del Pino) este protectoarea insulei si tot ei ii este inchinata si biserica principala din localitate, a carei constructie a inceput in 1767. Strada Real de la Plaza face legatura intre intrarea in sat si piata unde se gaseste bazilica, iar pe ambele sale laturi se inalta case cu balcoane de lemn tipice pentru Insulele Canare. Teror este renumit si pentru targul organizat in fiecare duminica dimineata, de unde se pot cumpara obiecte de imbracaminte si artizanat, dulciuri si alte delicatese locale.
Pentru ultima cina din sejur am ales un local situat pe faleza din Las Palmas (El Campesino Grilled Seafood), dar, din pacate, nu am putut sta afara, din pricina vantului care batea in rafale. Asa ca ne-am multumit sa privim valurile de la fereastra, din interior. Apoi ne-am grabit sa mergem la hotel si sa ne impachetam lucrurile. A doua zi, dupa check-out, am mers la supermarketul Hiper Dino pentru cateva cumparaturi si apoi direct la aeroport, unde am ajuns cu trei ore inainte de decolare. De aceasta data, am prins locuri mai in fata in avion si am avut parte de un zbor mult mai placut decat cel de la dus.
Ramanem cu amintirea unei destinatii foarte ofertante si relaxante (chiar daca nu a fost concediul tipic la mare), si cu dorinta de a reveni in acest arhipelag, unde mai avem inca multe locuri de explorat.