Pentru minivacanta de Rusalii din acest an ne-am gandit sa facem un mini circuit prin Italia, mai precis prin regiunea Emilia Romagna, mai ales ca au trecut deja sapte ani de la ultima noastra vizita in tara lui Dante si a lui Michelangelo. Recunosc ca nu stiam foarte multe despre Emilia Romagna, mai ales ca de regula aceasta zona nu este inclusa in circuitele turistice standard. Desigur, citisem ca Bologna, capitala regiunii, se mandreste cu cea mai veche universitate de Europa (din 1088) si cu o bogata traditie gastronomica. In afara de asta, ne doream foarte mult sa vedem faimoasele mozaicuri bizantine de la Ravenna.
Asadar, zis si facut. ne-am cumparat biletele de avion pe o cursa RyanAir si, dupa ce am analizat mai multe variante de cazare, am facut rezervare la hotelul Elizabeth Lifestyle 4*. Pentru ca aveam bagaj de cala si ar fi trebuit sa schimbam doua mijloace de transport in comun pentru a ajunge de la aeroport la hotel, am optat pentru varianta de transfer privat. De asemenea, ne-am gandit ca e bine sa ne rezervam biletele de intrare la obiectivele turistice din Ravenna in avans, pe site-ul https://www.ravennamosaici.it/.
Sejurul nostru a fost de sase nopti, sapte zile pline, avand in vedere ca zborul de dus a fost de dimineata, iar returul seara. Durata zborului este de aproximativ doua ore, iar aeroportul Guglielmo Marconi e situat relativ aproape de oras (transferul privat ne-a luat cam 30 minute). Exista si alternativa Marconi Express, un monorail care face legatura intre aeroport si gara Bologna Centrale, insa reviewurile de pe tripadvisor nu sunt prea bune, oamenii se plang de lipsa de punctualitate, preturile mare, inghesuiala etc: https://www.tripadvisor.com/Attraction_Review-g187801-d23686671-Reviews-Marconi_Express-Bologna_Province_of_Bologna_Emilia_Romagna.html.
Pe durata transferului ne-am conversat cu soferul, care ne-a povestit despre indundatiile recente care avusesera loc in regiune si care afectasera in special Ravenna. M-am gandit sa il intreb care dintre orasele din jurul Bolognei merita vizitate, din punctul lui de vedere, si mi-a spus ca, pe langa Ravenna, lui ii plac mult Parma si Ferrara. Eu cautasem in prealabil ce orase se afla la distanta de cca o ora de mers cu trenul de Bologna si gasisem printre ele si Modena. Insa soferul ne-a explicat ca Modena e faimoasa in special pentru Muzeul Ferrari, care insa se afla in Maranello, cam la 20 km distanta.
Ca paranteza, Bologna e un important nod feroviar al Italiei si de aici poti ajunge usor in multe orase din norul tarii, precum Milano, Venetia, Verona ori Florenta. Insa noi mai fusesem in aceste orase si, in plus, ele merita vizitate pe indelete, nu in cateva ore, cat aveam noi la dispozitie, pentru ca planul era sa plecam dimineata din Bologna si sa ne intoarcem seara.
Dupa cum spuneam, drumul de la aeroport la hotel a fost destul de scurt, asa ca am ajuns la Elizabeth Lifestyle inainte de ora 12. Dupa cum banuiam, camerele nu erau inca gata (check-inul se facea dupa ora 14), insa hotelul are un lobby dragut si doua mici terase in fata si in spate, unde am putut astepta pana sa fim cazati.
Hotel Elizabeth Lifestyle 4* isi justifica pe deplin recenziile pozitive
La ora 14 fix receptionera ne-a chemat sa ne dea cheile camerelor (completasem deja formularele necesare inca din momentul sosirii). Pana atunci, am dat o mica raita prin cartier. Trebuie sa spun din capul locului ca hotelul nu este central (se afla intr-o zona rezidentiala), insa este foarte bine conectat – la doar doua minute de mers pe jos se gaseste statia autobuzului 25, care opreste la gara si apoi undeva aproape de centru (traseul e diferit in zilele de weekend si sarbatoare fata de zilele saptamanii, adica opreste ori la statia Mille ori la Rizzoli). In jurul hotelului se gasesc cateva mici magazine, o patiserie si putin mai departe un parc, unde am mancat o inghetata destul de buna pe terasa unui chiosc.
Hotelul este unul modern, camerele sunt foarte curate si destul de spatioase, cu toate dotarile necesare (inclusiv uscator de par, casti si papuci de baie etc). Pe parcursul sejurului am observat ca prosoapele se schimbau zilnic, iar lenjeria de pat la cateva zile. Am apreciat foarte mult linistea zonei, asa ca am putut dormi cu fereastra deschisa in majoritatea noptilor. Camera era prevazuta cu aer conditionat, insa era in sistem centralizat si foarte puternic, asa ca a trebuit sa insistam la receptie sa ni-l opreasca, pentru ca, daca il lasam pornit, se facea mult prea frig.
Micul dejun a fost si el foarte bun, bufet cu de toate, iar in unele dimineti mai calduroaseam mancat pe terasa retaurantului. Cafeaua a fost singurul punct slab, insa puteai comanda de la bar un espresso sau un capuccino (contra cost). Internetul WIFI a mers si el destul de bine, astfel incat am putut rezolva si treburi de serviciu pe parcursul sejurului.
Plimbare cu trenuletul turistic prin centrul Bolognei si cina pe Via Montegrappa
In prima zi nu ne-am propus prea multe, ci doar sa dam o tura prin centru si sa luam cina. Trebuie sa spun ca am cautat pe net restaurante bune in jurul hotelului, dar nu m-a atras nimic (erau mai mult localuri cu specific chinezesc si un restaurant cu bucatarie din Etiopia si Eritreea, care avea recenzii bune, insa voiam totusi sa mancam preparate tipice din regiune). In jurul orei 18 am luat autobuzul 25 pana la statia Mille. Autobuzul circula din 15 in 15 minute, orarul este afisat in toate statiile, si poti plati o calatorie cu cardul – tariful fiind de 1.5 euro. Atentie, fiecare persoana trebuie sa aiba cardul ei, nu poti cumpara mai multe calatorii in autobuz cu acelasi card.
De pe Via de Mille am mers pe jos catre Via dell’Indipendenza, principala artera din centrul Bolognei, care duce spre Piazza Maggiore. Pe ea se gasesc monumente importante precum Catedrala San Pietro, statuia lui Garibaldi, Teatrul Arena del Sole, hotelul Majestic, singurul din categoria cinci stele de lux din regiunea Emilia – Romagna, plus o multime de magazine, cafenele si restaurante. Fiind duminica seara, atmosfera era foarte animata, oamenii iesisera la plimbare sau la cumparaturi, asa ca prima impresie a fost una foarte placuta.
Desi Bologna e un oras destul de mare, centrul istoric e destul de mic si se concentreaza in jurul a doua piete – Piazza Maggiore si Piazza Nettuno, cu faimoasa Fontana del Nettuno, numita de localnici si il Gigante. Printre cladirile importante din Piazza Maggiore se numara Biserica San Petronio, Palazzo del Podestà, fostul palat al guvernatorului, ce dateaza din secolul al XIII-lea, dar si Palazzo d’Accursio, sediul primariei, a carui frumoasa gradina interioara am vizitat-o si noi. Tot aici se afla si Palatul Re Enzo, care si-a luat numele dupa Regele Enzo al Sardiniei, luat prizonier in Batalia de la Fossalta si inteminitat aici timp de 23 de ani.
Pentru ca eram totusi putin obositi, ni s-a parut o idee buna sa facem un tur cu trenuletul turistic (durata este de 30 minute, iar pretul este de 6 euro, in care este inclus si audioghid). Trenuletul te poarta prin punctele principale din centrul istoric, iar in prezentarea pe care am ascultat-o ti se reamintesc cateva lucruri esentiale despre Bologna:
- este supranumita si “La Dotta” (invatata, culta, datorita traditiei academice si vietii culturale efervescente), “La Grassa” (datorita bucatariei locale) si “La Rossa” (datorita culorii rosiatice a cladirilor).
- caracteristica principala a Bolognei din punct de vedere arhitectural o reprezinta porticurile, care dateaza din secolul al XIII-lea si au fost incluse in Patrimoniul UNESCO. Se pare ca aceste galerii cu arcade au aparut ca urmare a nevoii de a extinde casele deasupra strazilor pentru ca, o data cu infiintarea Universitatii si venirea multor studenti in oras, a crescut substantial cererea de spatii de locuit. Porticurile se intind pe mai mult de 30 km si sunt foarte utile si in prezent, pentru ca te apara de soare, respectiv de ploaie. In plus, o multime de magazine si cafenele se afla in interiorul porticurilor, asa ca e o adevarata placere sa te plimbi pe sub arcade.
- o alta emblema a orasului sunt turnurile inclinate. Din cele peste 180 de turnuri care existau in Bologna in Evul Mediu au supravietuit doar cateva, iar dintre acestea, cele mai faimoase sunt Torre Garisenda si Torre degli Assinelli. Turnurile simbolizau puterea familiilor nobiliare, iar cele doua au fost mentionate si in “Infernul” lui Dante. Garisenda a fost lasat neterminat din cauza pericolului de prabusire si masoara “doar” 50 m, in timp ce Assinelli are o inaltime de cca 97 m si se poate vizita, contra cost, oferind o panorama spectaculoasa asupra orasului.
Dupa tur am revenit in Piazza Maggiore si am cautat un restaurant in care sa luam cina. Din recomandarile de pe Google Maps am ales La Bottega di Via Montegrappa, un local micut, dar cu o selectie impresionanta de vinuri, serviciu impecabil si mancare gustoasa. Meniul se poate vizualiza in format digital dupa ce scanezi un cod QR. Noi am comandat lasagna, respectiv paste cu ricotta si anghinare, acompaniate de un vin roze demisec, si nu am mai avut loc si pentru desert:)
Vizita la Basilica San Petronio si (din nou) plimbare cu trenuletul pana la Santuario di Madonna di San Lucca
A doua zi de dimineata vremea se incalzise considerabil (dupa mai multe zile ploioase), soarele ardea destul de tare, asa ca mi-am propus sa imi cumpar o palarie de paie cand ajungem din nou in centru. Intre timp, am dat o fuga si pana la complexul comercial Minganti, din apropierea hotelului, in interiorul caruia se gaseste un Aldi, pentru a ne aproviziona cu apa si fructe.
Dupa ce am ajuns in centru si mi-am achizionat palaria de soare, ne-am grabit sa vizitam interiorul Bisericii San Petronio, pentru ca se inchidea de la ora 13.30 pana la ora 15.00. Bazilica, cea mai mare din Bologna, a fost inchinata Sfantului Petroniu, episcop din secolul al V-lea si protectorul orasului. Constructia ei a inceput in 1390, iar in 1514 a existat un plan conform caruia lacasul urma sa devina de doua ori mai mare decat este in prezent, depasind practic Bazilica Sf. Petru de la Vatican. Insa lipsa de fonduri si opozitia Papei Pius al IV-lea au blocat acest proiect. Fatada a ramas de asemenea neterminata, fiind acoperita cu marmura doar partial, incepand din 1538.
In interior se gaseste cea mai veche orga de lemn din lume, realizata de Lorenzo di Prato, iar cele mai interesante opere de arta din biserica se gasesc in Capela Bolognini: frescele “Paradisul” si “Infernul” semnate de Giovanni da Modena si o lucrare de altar de Jacopo di Paolo. Trebuie sa precizez ca pentru vizita Capelei Bolognini (sau a Magilor) se plateste suma de 5 euro.
In continuare ne-am dorit sa mergem sa vizitam Santuario di Madonna di San Lucca, un lacas de cult situat pe un deal impadurit, la 300 m inaltime deasupra orasului. Desi e posibil sa mergi pe jos pana acolo, pe sub arcadele Porticului San Lucca, lung de 3.8 km, noi am preferat sa luam trenuletul San Lucca Express (biletul costa 12 euro de persoana, iar calatoria dureaza 30 minute). Pe drum am admirat, printre altele, Porta Saragossa, numita si a pelerinilor, una din portile de intrare in oras in perioada medievala.
Sanctuarul adaposeste o icoana facatoare de minuni a Sf. Fecioare, despre care se spune ca a fost adusa de catre un pelerin de la Sf. Sofia din Constantinopol. In 1160, la initiativa episcopului Bolognei, icoana a fost transferata in capela care exista pe deal la acea vreme. Actualul lacas de cult a fost construit in 1723 dupa planurile arhitectului Carlo Francesco Dotti.
Primul lucru care te intampina cand patrunzi pe poarta sanctuarului este frumoasa gradina cu multi trandafiri, banci pe care te poti odihni si o fantana. Ca sa ajungi la intrarea in bazilica trebuie sa urci mai multe trepte, ocazie cu care ti se dezvaluie panorame absolut superbe asupra orasului. Cei care nu se tem de inaltime pot sa acceada la terasa panoramica inaugurata in 2017, la o inaltime de 42 m deasupra dealului Colle di Guardia (contra cost, 5 euro de persoana). Noi ne-am multumit sa vizitam interiorul bazilicii, sa admiram icoana miraculoasa si sa facem o multime de fotografii.
La intoarcerea in Bologna am cinat foarte aproape de statia trenuletului, la Osteria Quadrilatero, un local turistic, cu reviewuri amestecate, dar care in final s-a dovedit o alegere buna. Servirea a fost prompta, iar de data aceasta nu am mai comandat paste, ci friptura de porc in sos rosu cu piure de cartofi, care a fost foarte gustoasa si frageda, acompaniata de salata mixta. Si un aperol spritz:)
Ravenna si splendidele sale mozaicuri
Asa cum mentionam la inceput, am incercat sa ne planificam vizita la Ravenna din timp. Sunt cinci obiective principale care adapostesc mozaicurile faimoase in toata lumea, iar biletul de intrare combinat costa 12.5 euro de persoana. Valabilitatea biletului este de 7 zile de la data inscrisa pe el. Pentru doua dintre obiective (Battistero Neoniano si Mausoleo di Galla Placidia) este necesar sa alegi si ora de vizitare, intrucat accesul este limitat la un anumit numar de persoane.
Pe site-ul https://www.ravennamosaici.it/ gasesti informatii si despre cum sa iti organizezi mai bine vizita, in functie de cum ajungi in Ravenna – cu trenul sau cu masina.
Trebuie sa precizez ca noi am venit cu trenul, care face cam o ora din Bologna (cost bilet 16 euro/persoana, dus-intors). Gara din Ravenna este situata foarte convenabil, astfel incat intr-o plimbare de cinci minute poti ajunge la primul obiectiv de pe lista, si anume Bazilica di S. Apollinare Nouvo. Pana la el insa, ne-am oprit la o cofetarie foarte draguta pentru un capuccino si un cannolo siciliano, apoi la Biserica Sf. Ioan Botezatorul, care ne-a iesit pur si simplu in cale, asa ca am decis sa aruncam o privire inauntru. Cu aceasta ocazie am aflat ca este probabil cea mai veche biserica din Ravenna, fiind construita in secolul al V-lea de catre imparateasa Galla Placidia. Se spune ca in anul 424 imparateasa, care calatorea pe mare de la Constantinopol la Ravenna, a prins o furtuna cumplita si, inspaimantata, s-a rugat Sfantului Ioan Botezatorul sa o salveze pe ea si pe membrii familiei care o insoteau. Finalul a fost unul fericit, caci imparateasa a scapat cu viata si a decis sa ridice acest lacas de cult in semn de multumire pentru protectia divina.
Din pacate, bazilica a fost grav afectata de bombardamentele din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial. In prezent, pe pereti sunt expuse fragmente din mozaicurile comandate in anul 1213 pentru a imbodobi pardoseala. Unele dintre ele reprezinta animale din bestiarul medieval, altele surprind dragostea curteneasca ori scene din cea de-a patra cruciada (1202-1204).
Dupa acest scurt interludiu, ne-am indreptat spre Bazilica di S. Apollinare Nouvo, a carei constructie a fost inceputa in 519 de catre Theodoric, regele ostrogotilor. Am avut o mica problema la intrare, pentru ca codul QR de pe bilete nu se imprimase complet, asa ca am asteptat sa fim gasiti in sistem dupa nume. In final, am intrat si am admirat in voie cele doua benzi de mozaicuri aurii, care dateaza din anul 561 si reprezinta 26 de martiri care se apropie de Hristos, respectiv 22 de fecioare in spatele Magilor care aduc daruri Fecioarei si Pruncului Sfant. Sirul de personaje este atat de lung, incat e imposibil sa le cuprinzi dintr-o data cu privirea. Trebuie sa pasesti incet de la intrare catre altar si astfel vei avea senzatia ca toate aceste figuri prind viata si se misca intr-o procesiune lenta chiar in fata ochilor tai. De remarcat ca sfintii sunt reprezentati din fata si bidimensional, iar expresiile fetelor sunt foarte asemanatoare.
Deasupra celor doua benzi de mozaic se pot vedea figuri de profeti, parinti ai biserici si scene esentiale din viata Mantuitorului, precum Inmultirea Painilor si a Pestilor, Intalnirea cu Femeia Samarineanca, Nunta din Cana Galileei ori Cina cea de Taina.
Urmatorul obiectiv la care am ajuns a fost Battistero Neoniano, fosta baie romana transformata in biserica de catre episcopul Neon, in secolul al V-lea. Baptiseriul se afla chiar langa Domul din Ravenna, intr-o gradina frumoasa si tihnita. Vara, de sarbatoarea Sf. Ioan Botezatorul, Sfanta Liturghie se celebreaza aici, iar la ocazii cu totul speciale se organizeaza chiar si ceremonii de botez. Se pare ca Battistero Neoniano este cel mai bine conservat lacas de acest fel din lume, iar majoritatea mozaicurilor de sub cupola s-au pastrat in forma initiala.
Podeaua originala se gaseste in prezent la o adancime de 3 m, astfel incat nu mai poate fi vazuta. Forma octogonala a constructiei reprezinta cele sapte zile ale saptamanii plus ziua a 8-a, a Invierii si Vietii Vesnice.
Cupola este acoperita cu mozaicuri dispuse in cercuri concentrice, iar in medalionul central este reprezentata scena botezului Mantuitorului, cu Sf. Ioan si raul Iordan personificat drept un batran iesind din apa si tinand intr-o mana o ramura, iar in cealalta mana un vestmant de panza pentru Hristos.
Am observat ca vizitatorii aruncau cate o moneda in bazinul de marmura din mijloc, asa ca am facut si noi acelasi lucru, apoi am intrat alaturi, la Muzeul Arhiepiscopal. Organizat pe doua etaje, muzeul adaposteste multe exponate interesante, printre care tronul de fildes al lui Maximian (episcop de Ravenna), Crucea din argint a Sf. Agnellus (556 – 569), statuia unui imparat roman fara cap si un calendar pascal din marmura din secolul al VI-lea.
La etajul intai se gaseste si Capela Sf. Andrei, cu mozaicuri din vremea episcopului Petru al II-lea (494 – 519), o perioada in care in Ravenna coexistau doua credinte (ariana si crestina). Astfel, tema centrala a mozaicurilor o reprezinta glorificarea Mantuitorului si afirmarea credintei ca Fiul este de o fiinta cu Tatal, in opozitie cu ceea ce afirma arianismul, si anume ca Iisus este o fiinta creata de Dumnezeu, fiind subordonat Tatalui. Deasupra usii de intrare in capela, Iisus este reprezentat ca un razboinic roman care calca in picioare un sarpe (simbol al raului) si un leu (simbol al puterii), aluzie probabil la erezia teologiei ariene. In mana dreapta a Mantuitorului se afla o cruce, iar in cea stanga o carte in care se pot citi cuvintele “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata”.
In anticamera gasim un alt mozaic deosebit, cu 99 de specii de pasari colorate din zona Ravennei si crini albi.
Capela Sf. Andrei era una privata, rezervata episcopului. Pe cele patru arce care sustin bolta sunt reprezentati cei patru Evanghelisti, martire si martiri, iar in centru, pe fundal auriu, putem admira patru ingeri imbracati in alb care sustin un cerc albastru simbolizand Pamantul si puterea divina.
Dupa vizita la muzeu, ne-am grabit spre ultimele doua obiective incluse in bilet, aflate unul langa celalalt. De fapt, mausoleul Gallei Placidia se gaseste chiar pe peluza Bazilicii San Vitale. Galla Placidia (392-450) a fost sora imparatului roman Honorius I, cel care a declarat Ravenna capitala a imperiului in anul 401. Dupa moartea lui Honorius, Galla a detinut functia de regenta a Imperiului Roman de Apus pentru fiul sau, Valentinian al III-lea, care era inca copil. Datorita ei, Ravenna s-a bucurat de o perioada de mare inflorire pe plan artistic.
Galla s-a stins din viata la Roma, in 450, si a fost cel mai probabil inmormantata in Bazilica San Pietro de la Vatican, insa mausoleul din Ravenna este cunoscut ca monumentul ei funerar.
Exteriorul simplu, din caramida, nu lasa sa se ghiceasca splendoarea mozaicurilor din interior, ce au ca tema centrala triumful lui Hristos asupra mortii. Din prima clipa esti frapat de contrastul dintre lumina de afara si atmosfera nocturna din mausoleu. Cupola domului simbolizeaza un cer de noapte decorat cu stele de aur, dispuse in jurul unei cruci latine, si ea tot de aur.
Bazilica San Vitale este probabil cea mai frumoasa biserica bizantina din lume. Nu intamplator, dupa vizita la Ravenna si inspirat de mozaicurile splendide pe care le-a vazut aici, pictorul austriac Gustav Klimmt a inceput perioada picturilor sale “de aur”, al carei punct culminant a fost celebrul tablou “Sarutul”.
Pe langa celebrele portrete ale lui Iustinian si Teodorei, foarte important este mozaicul din absida numit Isus Cristos cu episcopul Ecclesius si Sfantul Vitale. Isus este asezat pe o sfera albastra simbolizand Raiul, are haina de purpura, parul scurt si fata lipsita de barba, semanand mai degraba cu un imparat roman. Este incadrat de ingeri care ii prezinta pe episcopul Eclesius, in timpul caruia a inceput constructia bisericii, si pe Sfantul Vitale, caruita ii este inchinat lacasul. Cu mana dreapta Isus ofera coroana de martir Sfantului Vitale. La stanga sa, episcopul Eclesius ii inmaneaza lui Isus un model al bisericii. Personajele sunt reprezentate pe un fundal auriu, brazdat de norisori rosii si albastri, si isi odihnesc picioarele pe un camp verde cu floricele de diverse specii. Mozaicul pare lucrat dintr-o singura bucata, dar, la o privire atenta, se vede ca este realizat din mii de cuburi din sticla colorata numite „tessarae”, fixate in tencuiala umeda.
Daca vizita la mausoleul Gallei Placidia este scurta, accesul fiind limitat la cca 5 minute, in Bazilica San Vitale simti nevoia sa stai mai mult si sa te impregnezi de toata frumusetea din jur, sa faci fotografii, sa-ti hranesti sufletul si sa te reculegi.
Ei bine, dupa tot acest tur de forta care a durat in jur de trei ore, am dorit doar sa ne plimbam pe strazile orasului, sa intram in cateva magazine de suveniruri, pe scurt, sa ne bucuram de atmosfera. Ne-ar fi placut sa luam si masa in Ravenna, dar aproape toate restaurantele bune era inchise intre orele 15 si 19 (la fel ca si multe magazine), asa ca ne-am multumit cu doua mini pizza cumparate de la o cofetarie. Nu am mai ajuns la mormantul lui Dante Alighieri (care, exilat din Florenta, a venit la Ravenna, unde si-a gasit sfarsitul, in 1321), in schimb, am dat o tura rapida prin piata acoperita, dar nu ne-a atras atentia nimic in mod special.
Neavand deci unde sa luam masa, am decis sa plecam mai devreme spre Bologna, dar la gara am aflat ca trebuie sa respectam ora de pe bilet (cumparasem bilete dus intors). Noroc ca am gasit o terasa in apropiere de unde am luat sandvisuri si apa si am asteptat cuminti sa se faca ora 18. Iar odata ajunsi la Stazione Centrale din Bologna, am cautat pe Google Maps un restaurant in zona si am optat pentru Ristorante Bolognese, localizat in Galleria II Agosto 1980. Din descrierea de pe site, am aflat ca localul a fost infiintat in 1937 si este genul de restaurant ceva mai pretentios decat o trattorie. Acest lucru se reflecta si in preturi, care sunt ceva mai maricele, plus ca nota de plata include obligatoriu si coperto (care nu e acelasi lucru cu bacsisul, ci este o taxa pentru aranjarea meselor, tacamuri, vesela, uneori si pentru paine). Noi am comandat prosciutto di Parma con melone, tortellini cu pere, branza pecorino si sunca crocanta, respectiv tagliatelle al ragu si toate au fost bune, desi nimic memorabil. Apoi ne-am grabit spre hotel, caci a doua zi aveam un alt oras important pe lista…
Parma – un oras rafinat si plin de viata
Trebuie sa recunosc ca eram foarte curioasa sa descopar orasul de unde provine celebrul prosciutto, dar si parmezanul, asa ca am luat din nou trenul din Bologna, pentru o calatorie de cca o ora (pret bilet, tot 16 euro tur-retur). Gara din Parma este situata relativ aproape de centrul istoric, asa ca am decis sa mergem pana acolo pe jos. Desi ne fixaseram ca prim obiectiv Domul, prima data in cale ne-a iesit Palazzo della Pilotta, un edificiu grandios din caramida ridicat pentru familia Farnese, aflata la conducerea orasului intre 1545 si 1731. In prezent complexul adaposteste Muzeul Arheologic National, Teatrul Farnese si Pinacoteca Nationala. Noi ne-am plimbat prin curte, unde am gasit o multime de tineri, probabil studenti (unii dintre ei desenau), am admirat monumentul inchinat lui Giuseppe Verdi si ne-am racorit putin pe marginea bazinelor.
Apoi ne-am indreptat catre Dom, insa l-am gasit inchis, asa ca am pornit pe strazi, bucurandu-ne de tot ce vedeam – cladiri impozante, piete medievale si magazine elegante. Dupa un timp ne-am hotarat sa traversam unul dintre podurile peste Raul Parma si sa facem o plimbare prin Parcul Ducal, o oaza minunata de liniste si vegetatie. Chiar la intrare, pe partea dreapta, am vazut si fostul Palat Ducal, a carui constructie a inceput in 1561 la comanda ducelui Ottavio Farnese.
In parc exista un chiosc cochet, numit (cum altfel?) Chioscul Ducal, pe a carui terasa poti petrece un timp placut, cu o bautura rece, o inghetata artizanala sau un panino. Ceea ce am facut si noi, pana spre ora 15, cand se redeschideau bisericile din oras.
Catedrala din Parma merita vizitata pentru frescele “Adormirii Maicii Domnului” din cupola principala, realizate de Correggio (1489 – 1534), reprezentant de seama al scolii de pictura locale. Tot Correggio a executat si multe din frescele ce se gasesc in biserica Sf. Ioan Botezatorul, aflata chiar in spatele Domului.
Ne-am plimbat apoi pe Via Cavour privind vitrinele magazinelor, apoi am ajuns in Piazza Garibaldi, cu statuia ridicata in cinstea Unificatorului Italiei chiar in fata fostului Palat al Guvernatorului.
Apoi am cautat un restaurant si, spre deosebire de Ravenna, am fost norocosi, caci am gasit un local care nu era inchis in timpul siestei, numit Trattoria dei Corrieri. Am ajuns la el intr-o plimbare de un sfert de ora din centru si am gasit o masa libera fara probleme. Totusi, desi mancarea a fost buna, experienta a fost putin ciudata per total. Am comandat paste si cate o salata; pastele au sosit primele, dar salatele se lasau asteptate. Cum noi doream sa le mancam impreuna, dupa vreo 10-15 minute am intrebat chelnerul daca nu cumva a uitat de ele. Chelnerul, un domn respectabil, a verificat si ne-a confirmat ca da, salatele vor veni. Totusi, acest lucru nu s-a intamplat nici in urmatoarele 15 minute, asa ca am sfarsit prin a manca pastele, pentru ca chiar ne era foame. Din cand in cand, o chelnerita draguta venea si ne spunea ca vor sosi si salatele. In final, le-am primit, impreuna cu explicatia: in Italia salatele se manca ori la inceput, ori la finalul mesei, oricum nu impreuna cu felul de mancare principal. Ce-i drept insa, la celelalte localuri, eram tot timpul intrebati daca vrem ca toate preparatele sa fie aduse la masa in acelasi timp sau pe rand…
Totusi, acest mic neajuns nu ne-a umbrit ziua frumoasa petrecuta in Parma, unde, categoric ne-am mai intoarce, daca s-ar ivi ocazia…
Ferrara si mostenirea familiei d’Este
Ultima din cele trei excursii de o zi facute de noi din Bologna a avut ca destinatie Ferrara, o bijuterie medievala aflata la cca 30 minute distanta cu trenul (cost bilet 10 euro dus-intors).
Centrul istoric al orasului este dominat de magnificull Castello Estense, cea mai importanta resedinta a familie d’Este, aflata la carmuirea Ferrarei intre anii 1208 si 1598. Castelul este de fapt o fortareata cu turnuri, sant, poduri cu lant si metereze, iar interiorul sau poate fi vizitat pentru o taxa de 12 euro/persoana, la care se adauga 2 euro taxa de acces in Turnul Leilor. Noi am preferat sa ne plimbam prin curte, sa facem fotografii si sa savuram un capuccino la una din terasele aflate in spatele edificiului.
Apoi ne-am indreptat catre o alta cladire emblematica a orasului, Palazzo Diamanti, inceput in 1492, care adaposteste in prezent Pinacoteca Nationala. Denumirea acestuia vine de la forma placilor exterioare, care o evoca pe aceea a unui diamant.
Aici am zabovit putin in curtea interioara superba, iar, apoi, fiindca era o zi foarte calduroasa, ne-am decis sa mergem in Parcul urban G. Bassani, ca sa petrecem orele de siesta la racoare. Ne asteptam sa gasim un parc asemanator cu cel din Parma, dar, cel putin in portiunea in care am nimerit noi, ghidati de Google Maps, nu erau banci. Asa ca ne-am intins pe iarba, sau mai precis, pe ce aveam in dotare – genti, esarfe, si ne-am bucurat de umbra si de natura.
In jurul orei 16 am luat un autobuz ca sa ajungem din nou in centru si am coborat la Dom, unde am facut fotografii. Apoi ne-am pierdut pe stradute, am patruns putin in Cartierul evreiesc si am dorit sa vedem si Palazzo Schifanoia, inceput in 1385 si destinat a fi resedinta de vara a familiei d’Este. Numele palatului inseamna de fapt “fara griji”. In drum ne-am oprit si la Basilica di S. Maria in Vado, unde, pe 28 martie 1171, in Duminica Pastelui, s-a petrecut un miracol: din painea sfintita (simbolizand trupul Mantuitorului) au inceput sa curga picaturi de sange, care au stropit tavanul capelei de deasupra altarului. De atunci numerosi pelerini au vizitat micuta capela, numita a miracolului, printre acestia numarandu-se Papa Clement al VIII-lea (1598), Pius al IX-lea (1857) si Ioan Paul al II-lea in 1990.
Ziua noastra in Ferrara a fost mai scurta decat ne-am fi dorit, aceasta si din cauza caldurii. Totusi, centrul sau istoric ne-a fermecat si ne-ar placea sa revenim, poate intr-un city break.
Din nou in Bologna, am cinat tot la Ristorante Bolognese, in apropierea garii, dar de aceasta data am comandat un platou cu mezeluri tipice si “crescentine” (niste painici prajite delicioase).
Ultimele doua zile au fost dedicate Bolognei, ocazie cu care am facut mici cumparaturi (am ajuns si la piata de weekend, unde se gaseau lucruri chiar dragute, daca aveai putina rabdare sa scotocesti) si am vizitat o expozitiee foarte interesanta de fotografie, organizata in pasajul subteran din Piata Regele Enzo. Asa cum se arata si in prezentare, expozitia isi propune o trecere in revista a principalelor momente din istoria orasului cu ajutorul imaginilor de arhiva. Prin intermediul portretelor, al fotografiilor din ziare, albume de familie sau ale celor publicitare, ba chiar si a imaginilor din analele politiei, se spun povesti, se transmit stari si se recupereaza parti ale unui trecut mai mult sau mai putin indepartat. Asadar, daca aveti drum prin Bologna pana pe 28 ianuarie 2024, va recomand calduros sa mergeti la Bologna Fotografata, veti petrece doua ore minunate si incarcate de emotie.
Nu pot incheia jurnalul nostru de calatorie prin Emilia Romagna fara sa recomand localul in care am luat ultima cina si ultimul pranz din Bologna: Trattoria Tony, cu o traditie ce dateaza din 1968. Restaurantul este situat in centru, pe Via Augusto Righi, nu inchide pe timpul siestei si este destul de aglomerat, asa ca e bine sa faceti rezervare in prealabil. Si aici am comandat un platou cu prosciutto di Parma si mortadella, iar la capitolul paste am incercat lasagna bolognese (cu o textura cremoasa), macheronccino fresco cu burata si rosii San Marzano si, in alta zi, tortellone umplute cu ricotta si spuma de mortadella, cu sos de parmezan si fistic, o combinatie inedita pentru noi, dar foarte gustoasa. S-a intamplat sa fim serviti si de o chelnerita romanca, cu care am schimbat cateva cuvinte in limba materna, asa ca experienta a fost cu atat mai placuta.
