Florenta in luna martie

Primele trei luni ale lui 2017 au trecut ca in zbor si, din pacate, nu am gasit ragazul necesar pentru a scrie pe blog. Dar vremea frumoasa de la inceput de aprilie ne-a reactivat parca inspiratia si dorul de duca, asa ca ne-am gandit sa povestim putin despre un oras foarte drag noua – Florenta, pe care l-am vizitat pe indelete in primavara lui 2016, la mijlocul lui martie.

Mai fusesem la Florenta cu multi ani in urma, in 1999, intr-un circuit turistic cu un program foarte aglomerat, in care am intrat in Italia prin Grecia si am urcat de la Bari la Venetia, punctand orasele principale din peninsula. La Florenta am stat atunci timp de trei zile, in care am incercat sa vedem cat se poate de multe. Am facut un adevarat tur de forta prin Galeriile Ufizzi, Palatul Pitti, Capelele Medici si Santa Croce, am privit fascinati superbele bijuterii din vitrinele magazinelor de pe Ponte Vecchio, dantelaria din piatra a Domului Santa Maria del Fiore si am colindat stradutele despre care citisem in romanul « Agonie si extaz » – o lectura captivanta despre viata si opera lui Michelangelo Buonarotti.  Am parasit orasul cu sentimentul ca trei zile au fost mult prea putin pentru tot ce are de oferit si ne-am promis ca vom reveni intr-o zi, macar pentru o saptamana, pentru a ne bucura cu adevarat de splendorile sale. Caci Florenta este, fara indoiala, capitala artistica a Europei, iar muzeele, bisericile si galeriile sale adapostesc cele mai valoroase opere de arta din Renastere.

Iar promisiunea s-a indeplinit…17 ani mai tarziu, pentru ca intre timp au aparut alte destinatii, alte calatorii, iar Florenta a fost mereu amanata. Nu ne-am dorit neaparat sa mergem in martie, initial programasem sejurul pentru octombrie, dar nu am mai putut pleca atunci. Asa ca am platit o taxa de modificare a biletelor de avion si am ales in final mijlocul lui martie, sperand ca vremea va fi prietenoasa si ca orasul nu va fi atat de aglomerat ca in plin sezon. Si am avut dreptate… pe jumatate : vremea a fost in majoritatea timpului insorita, dar rece (14-15 grade la pranz), iar la principalele obiective turistice am intalnit destul de multi turisti (desi, in mod sigur, nu la fel de multi ca in iulie sau august).

Pentru ca in 1999 am fost cazati la Montecatini si am pierdut destul de mult timp cu transportul zilnic pana in oras, de aceasta data am tinut sa stam cat mai central. Si am gasit un hotel de 4* pozitionat ideal, la 2 minute de celebrul Ponte Vecchio. Hotelul se numeste Pitti Palace si, dat fiind ca am facut rezervarea in sistem cu 6 luni inainte de plecare, am gasit un tarif foarte bun, sub 500 euro/camera dubla/7 nopti.

Iar alegerea s-a dovedit foarte buna. Hotelul este amplasat intr-un turn ce dateaza din secolul al XIII-lea, camerele sunt foarte confortabile (desi cele standard au o suprafata destul de mica), baile moderne, iar in lounge-ul elegant de la etajul I am petrecut cateva momente de relaxare in compania celor doua pisici mascote ale hotelului, botezate foarte simpatic Tequila si Gin.  Nu pot sa nu mentionez  masa de dimineata absolut delicioasa (cu produse locale gen ricotta, fontina, prosciuto, ruccola), ciocolata calda minunata si vederea superba de pe terasa salonului de mic dejun catre Dom. In concluzie, pentru a treia vizita la Florenta ne-am intoarce fara sa stam pe ganduri tot la Pitti Palace.

Avand in vedere ca zborul de dus a fost destul de matinal, in prima zi (si seara) am facut doar o scurta plimbare de acomodare pe strazile orasului. De a doua zi insa, programul a fost ceva mai riguros, mai ales ca ne facusem rezervare din tara pentru vizitele la Galeria Academiei, la Ufizzi si la Capela Brancacci (pe site-ul  http://www.firenzemusei.it  pentru primele doua si pe mail la  info@muse.comune.fi.it pentru Brancacci).

Iata pe scurt cum au aratat cele sase zile pline petrecute la Florenta :

Ziua a 2-a (sambata) : Intrarea la Galeria Academiei era prevazuta pentru ora 11 si, pentru ca vazusem pe net ca aveam de mers vreo 40 minute de la hotel, am preferat sa luam un taxi. A fost de altfel, singura deplasare cu taxiul pe parcursul sejurului (exceptand transferul de la/la aeroport), in rest am mers pe jos (si in ultima zi cu autobuzul), distantele fiind absolut rezonabile. Am petrecut cam doua ore in incinta galeriei, admirand faimosul David, Sf Matei si prizonierii lui Michelangelo, apoi am dat o fuga pana la Palatul Medici Riccardi, pentru a vedea splendida Capela a Magilor, cu frescele lui Benozzo Gozzoli. Frescele prezinta procesiunea anuala a uneia dintre cele mai prestigioase congregatii medievale din Florenta – Compagnia dei Magi, iar printre personajele infatisate ii putem distinge pe Piero de Medici (care se presupune ca a comandat lucrarea), pe Cosimo de Medici si chiar pe Lorenzo Magnificul. Vizita capelei nu dureaza mult, astfel incat la sfarsit am facut o pauza in curtea interioara a palatului, bucurandu-ne de soare.

In continuare am vrut sa intram in Dom, dar vantul rece care incepuse ne-a descurajat sa ramanem la coada formata la intrare, asa ca am mers mai mult intr-o doara pana la Capelele Medici. Consultand  afisul cu programul de functionare, am calculat rapid ca mai erau cam 15 minute pana la ora de inchidere, timp suficient ca sa intram si sa revedem Capela Printilor, care adaposteste mormintele celor sase mari duci ale familiei Medici, dar mai ales Sacrestia Nouva cu splendidele sculpturi ale lui Michelangelo – Aurora, Amurgul, Ziua si Noaptea.

Am incheiat vizitele din prima zi revenind la Dom, unde intre timp coada se scurtase, asa ca am reusit sa intram repede si sa admiram interiorul, dominat de impozanta cupola realizata de Brunelleschi, considerata pana astazi o minune a ingineriei medievale.

Ziua a 3-a (duminica) a fost in intregime dedicata vizitei la Ufizzi, dar, inainte de aceasta, am dat un tur prin Piata Signoriei, unde, in ciuda palelor inghetate de vant, am ramas sa privim minute in sir la statuile din Loggia – printre care « Perseul » de bronz al lui Benvenuto Cellini si « Rapirea Sabinelor » sl lui Giambologna, sculptata intr-un singur bloc de marmura.

Chiar daca aveam rezervare, tot am asteptat 10-15 minute pana sa intram la Ufizzi. Am petrecut inauntru peste 2 ore, desi unele sali erau inchise. Am reusit totusi sa (re)vedem cele trei picturi Maesta ale lui Giotto, Cimabue si Duccio, “Bunavestirea” lui Simone Martini, “Incoronarea Fecioarei” a lui Lorenzo Monaco, renumitele portrete facute de Piero della Francesca ducilor de Urbino, capodoperele lui Boticelli “Nasterea lui Venus” si “Primavara”, “Bunavestirea” atribuita lui Leonardo da Vinci si “Doni Tondo” al lui Michelangelo. De asemenea, “Medici Venus” – pretioasa achizitie a familiei Medici, o statuie romana in marime naturala din secolul I i.Hr, considerata drept cea mai erotica statuie a Europei, in fata careia insusi Byron a ramas “impietrit si imbatat de frumusetea ei”.  Spre finalul vizitei, am ajuns la cel mai explicit nud al picturii occidentale – « Venus din Urbino” al lui Tizian, la “Fecioara cu gatul lung” al lui Parmigianino si la “Madona cu sticletele” pictata de Rafael.

Trecand prin fata atator lucrari celebre, ma gandeam la minunatul curs « Civilizatia europeana in 50 de capodopere », la care am avut bucuria sa asist, timp de o saptamana din vara lui 2015, la Fundatia Calea Victoriei. Daca va intereseaza arta si vreti sa ascultati un lector deosebit de pasionat si plin de entuziasm – pe Monica Neatu, va recomand cu caldura acest curs plin de informatii interesante, la finalul caruia veti privi cu alti ochi operele de arta.

In ziua a 4-a am decis sa luam o scurta pauza de la Florenta si sa mergem intr-o excursie de o zi la Siena, San Giminiagno si Chianti. Am cumparat excursia de la hotel si am platit 55 euro/persoana, iar pentru pranzul pe care l-am luat intr-un restaurant in Siena am mai achitat in plus 22 euro/persoana.

Grupul de excursionisti era international (am avut turisti din diverse colturi ale lumii, chiar si din America de Sud !), iar ghida care ne insotea oferea explicatii in engleza, franceza, italiana si spaniola (impresionant, nu-i asa ?).

Prima oprire a fost la Monteriggioni, un satuc medieval fotificat din provincia Siena. In piata principala (Piazza Roma) am admirat casele care au apartinut odinioara nobililor si negustorilor locali si am intrat pentru cateva clipe in biserica cu fata simpla, in stil romanic. Daca va aflati prin zona in primul sau al doilea weekend din iulie, trebuie sa stiti ca aici are loc unul din cele mai cunoscute festivaluri medievale din Italia, unde puteti vedea atat localnici costumati in fermieri, comercianti, soldati, calugari, dar si magicieni, acrobati, astrologi si cantareti si puteti cumpara produse locale de artizanat.

Dupa Monteriggioni am plecat direct la Siena. Autocarul a ramas intr-o parcare in afara centrului istoric, de unde am mers pe jos pana la Piazza del Campo, unde ne astepta ghida de oras. Daca Florenta este un superb oras renascentist, Siena este unul din cele mai repezentative burguri medievale. Cele doua s-au aflat de multe ori in conflict de-a lungul istoriei, pana in 1554, cand, in sfarsit, Republica Sieneza s-a predat. De atunci, Florenta si-a oprimat constant fostul rival, declinul sau fiind unul din motivele pentru care Siena si-a conservat perfect aspectul de citadela medievala.

Piazza del Campo este cea mai vestita piata din Italia, locul unde se organizeaza anual celebra cursa de cai Palio. Piata are forma de scoica si este situata la convergenta a trei coline (numite « terzi »), fiind si locul unde se intalneau reprezentantii aprigelor « contrade ». In secolul al XIII-lea, au aparut « contradele «   din Siena – 42 la numar, fiecare cu propria biserica, propriul blazon, muzeu, drapel si animal simbolic. In prezent, au ramas 17 contrade si numai 10 dintre ele pot lua parte la Festivalul Palio, al carui premiu este dintotdeauna acelasi – un banner de matase vopsit manual (pallium). Cursa este una fulger, dureaza doar 90 de secunde, fiind si foarte periculoasa, atat pentru calareti, cat si pentru cai. Ceremoniile premergatoare si banchetele de dupa pot dura insa saptamani in sir…

De-a lungul anilor, in piata Campo au fost ridicate o serie de palate, printre care Palazzo Publico, sediul primariei, unde se afla si Muzeul Civic, care gazduieste lucrari faimoase precum Maesta de Simone Martini si ciclul de fresce « Efectele bunei si proastei guvernari » de Ambrogio Lorenzetti.

Palatul este flancat de Torre de Mangia, construit de Lippo Memmi intre 1338 si 1348 si inalt de 102 m. Numele turnului vine de la primul clopotar, Giovanni di Balduccio, recunoscut ca mare cheltuitor sau « mangiaguadagni » (mancator de profituri). Privelistea din turn este superba, putandu-se distinge de sus cele noua segmente ale pietei del Campo (dupa membrii Consiliului celor noua, institutie administrativa din perioada medievala) si mantia Fecioarei Maria, care acopera protectoare orasul.

Dupa vizita pietei am mers direct la Dom, o constructie senzationala, cu o fatada gotico – romanica cu decoratiuni complicate, realizata de arhitectul Giovanni Pisano. Si interiorul este foarte bogat – de la pavimentul superb de marmura la piesa de altar Piccolomini, cu patru statui din creatia timpurie a lui Michelangelo. Libreria Piccolominia gazduieste un ciclu de fresce semnate de Pinturicchio, cu scene din viata Papei Pius al II-lea, originar din Siena. Atractia principala a catedralei este amvonul lui Nicola Pisano, ale carui basoreliefuri sculptate prezinta scene din Viata lui Isus.

Dupa catedrala am mers sa luam pranzul, apoi am mai ratacit putin pe stradute, bucurandu-ne de farmecul orasului. Dupa care ne-am imbarcat in autocar si am pornit spre urmatoarea destinatie, San Giminiagno, cel mai renumit sat din Toscana, descris drept un « Manhattan » medieval, gratie turnurilor de piatra care dateaza de prin 1150. Ele serveau unui dublu scop – pentru retragerea in vremuri de restriste dar si ca simbol al statutului social (turnul propriu trebuia sa depaseasca in inaltime pe cel a vecinului).

Explorarea catunului se poate face in doar cateva minute, timp in care ajungi de la un capat la altul. Te poti opri in una din cele doua piete principale, Piazza della Cisterna si Piazza del Duomo, poti savura o inghetata, o cafea sau un pahar din vinul alb Vernaccia sau poti intra sa vezi Collegiata (fosta catedrala, cu peretii acoperiti de fresce). Noi am intrat in curtea Muzeului Civic, presarata cu ruine arheologice si decorata cu trei fresce din 1513 realizate de Sodoma.

Excursia s-a incheiat cu o degustare de vinuri la o crama din regiunea Chianti. Nefiind cunoscatoare in materie de vinuri, nu as putea sa spun decat ca mie personal cele trei soiuri oferite mi s-a parut cam acre (de altfel, nici restul grupului nu a parut foarte incantat). Dar faptul ca am prins asfintitul intr-un cadru natural superb, in mijlocul dealurilor Toscanei, a compensat experienta gustativa nu foarte reusita.

Ziua a 5-a a debutat cu o vizita matinala la Muzeul Bargello. Ne-a placut foarte mult la acest muzeu, mai mult chiar decat la Ufizzi si Accademia, pentru ca am gasit putini vizitatori inauntru si ne-am putut plimba in voie prin toate salile. Cele mai cunoscute scuplturi sunt expuse in sala imensa de la parter si cea de la primul etaj. Printre ele, trei opere de Michelangelo : « Bachus », « Fecioara cu pruncul » si bustul lui Brutus, « Mercurul » inaripat al lui Giambologna, androginul « David » al lui Donatello si doua basoreliefuri reprezentand « Jertifirea lui Isaac » de Ghiberti si Brunelleschi. Ne-au incantat privirea si teracotele smaltuite realizate de Andrea, Luca si Giovanni della Robbia.

Iar dupa atatea opere de arta, am simtit nevoia sa ne petrecem restul zilei afara, in aer liber, mai ales ca vremea se incalzise si soarele era imbietor. Asa ca am mers direct la Palatul Pitti si am cumparat bilete de intrare pentru Gradinile Boboli, principalul parc al Florentei, fondat de Cosimo I in 1549 si deschis marelui public in 1766. Gradinile sunt o veritabila oaza de liniste si de verdeata, departe de tumultul orasului. Ne-am plimbat pe alei, am zabovit pe o banca admirand fantanile, am urcat pana la micutul Muzeu al Portelanurilor si am continuat cu Gradinile Bardini, de unde am surprins cu aparatul de fotografiat o superba imagine panoramica asupra Florentei.

Ziua a 6-a a inceput cu vizita la Capela Brancacci (unde se recomanda rezervarea in prealabil, pentru ca in interior sunt admisi maxim 30 de vizitatori pentru 15 minute). Capela este faimoasa pentru frescele incepute in 1424 de Masolino si asistentul sau Masaccio si terminate, multi ani mai tarziu, de Filippino Lippi.  Scena reprezentand « Izgonirea lui Adam si a Evei din Rai » uimeste si astazi prin realism si incarcatura dramatica, ea exercitand de altfel o influenta majora asupra generatiilor urmatoare de artisti.

Intorcandu-ne in centru, pe Via Calzaiuoli, am intrat pentru cateva clipe la Orsanmichele, curiosi sa vedem tabernaculul realizat de Andrea Orcagna, cu pictura « Fecioara cu Pruncul » a lui Bernardo Daddi, despre care se spune ca ar avea puteri miraculoase.

Dupa un pranz la restaurantul Il Teatro de pe Via Ghibellina, am mers la Santa Croce, locul unde sunt inmormantati cei mai de seama locuitori ai Florentei, printre care Galileo Galilei, Michelangelo, Machiavelli si Rossini. Nu ne-am limitat doar la contemplarea monumentelor funerare, ci am mers si la Capela Bardi si la faimoasa Capela Pazzi, construita de acelasi Filippo Bruneleschi si decorata de Lucca della Robbia, Giuliano Maiano si Desiderio da Settignano.

Pentru ziua a 7-a ne propuseseram sa luam autobuzul 13 pana la Piazzale Michelangelo, pentru a admira din nou Florenta de la inaltime. Dar, pentru ca autobuzul s-a lasat indelung asteptat, ne-am aventurat la o plimbare pe jos, care nu s-a dovedit atat de dificila precum citiseram pe diverse forumuri…Am ales drumul in panta (nu urcatul treptelor) si am ajuns sus cam dupa 15-20 de minute (cronometrate de la statia de autobuz aflata pe malul raului). Privelistea de sus merita efortul, fara indoiala, dar si mai mult ne-a placut vizita la San Miniato al Monte, una din cele mai frumoase biserici din intreaga Toscana, a carei fata colorata este vizibila din capatul opus al orasului. Inceputa in 1013, constructia a fost ridicata pe ruinele unei capele inchinate Sfantului Miniato, inmormantat aici in anul 250 i.Hr. In interior am gasit multa liniste, racoare, un paviment superb si Capella del Crocefisso, creata in 1448 de Michelangelo. Crucifixul nu se mai afla aici insa, a fost mutat la biserica Santa Trinita, dar au ramas panelele pictate de Agnolo Gaddi. De asemenea, in stanga navei centrale se afla unul dintre cele mai grandioase monumente funerare din Italia renascentista – Capella del Cardinale del Portogallo (unde a fost inhumat Cardinalul James de Lusitania, care a murit la Florenta la varsta de doar 26 de ani).

Am parasit San Miniato cu regretul ca nu am avut ocazia sa asistam si la una din slujbele care se oficiaza aici, imi pot doar imagina cum cantecele gregoriene creeaza o atmosfera cu adevarat inaltatoare.

Pentru intoarcerea in oras, am luat de aceasta data autobuzul 13, care ne-a purtat intr-o plimbare de cca 15 minute prin partea inalta si verde a Florentei, unde am admirat vile si resedinte luxoase, precum eleganta Villa Cora 5*, situata in mijlocul unui superb parc. Autobuzul ne-a lasat la gara Santa Maria Novella, de unde am pornit agale spre strazi, in drum spre hotelul nostru, cu gandul la saptamana extraordinara petrecuta in acest oras bijuterie.

Asadar, va recomandam din tot sufletul sa mergeti la Florenta sau chiar sa petreceti o vacanta in Toscana. Va garantez ca ne veti multumi la intoarcere, mai ales daca iubiti arta, frumosul si mancarea buna !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *