Articole Jurnal de calatorie in Portugalia, partea I – Lisabona

Jurnal de calatorie in Portugalia, partea I – Lisabona

Praco do Comercio, Lisabona, imagine nocturna

Inauguram azi pe blog o serie de jurnale de calatorie, scrise de un prieten si fost coleg de breasla, Alexandru Donciu. Dupa multi ani de lucru in turism, Alex a decis sa o ia de la zero intr-un cu totul alt domeniu, insa pasiunea lui pentru calatorii a ramas la fel de vie. Ii multumim pentru ca ne pune la dispozitie o parte din impresiile sale despre locurile pe care le-a vizitat si incepem cu o destinatie care ne este si noua foarte draga – Portugalia. Asadar, iata cum si-a petrecut Alex primele patru zile de vacanta in Lisabona, in luna martie a anului 2016.

Planificarea acestei vacante in Portugalia ne-a provocat initial mari batai de cap, fapt cauzat de doua modificari ale datelor de calatorie efectuate de compania Tap Portugal. Pentru inceput ne-am trezit cu informarea anularii tuturor curselor directe Bucuresti-Lisabona efectuate de catre ei incepand cu data de 25 martie 2016 (noi initial aveam bilete deja emise pentru luna aprilie, asa ca ne-am mutat inceputul vacantei la jumatatea lunii martie), apoi au anulat cursa directa de la dus care avea aterizare dimineata si ne-au oferit drept alternativa cursa lor directa din ziua urmatoare, cu aterizare seara. Am refuzat diminuarea concediului cu aproape doua zile si am optat in schimb pentru o plecare cu o zi mai devreme, desi implica o escala in Frankfurt, aterizare dupa masa in Lisabona si o noapte aditionala de cazare.

Un prim tur de Lisabona

Ziua 1 – Pentru ca durata zborului Otopeni-Frankfurt a fost diminuata cu jumatate de ora multumita unui pilot grabit de la Lufthansa, am profitat de ocazie si am vizitat in graba zona centrala a orasului german si am facut o plimbare in zona de promenada de-a lungul raului Main. Pentru cei interesati precizez ca din aeroport gasiti harti gratuite cu zona centrala a orasului si puteti lua un tren care va duce acolo in doar 15 minute. Peste cateva ore ne-am continuat zborul catre Lisabona iar din aeroport am luat metroul catre statia Parque, unde ne rezervasem cazarea. Cartela de metrou costa 0,5 euro la care se adauga cate 1,4 euro pentru fiecare calatorie, incarcarea efectuandu-se electronic de la aparatele din statii. La scurt timp am pornit in cea dintai explorare a capitalei Portugaliei, pe itinerariul Piata Marchizului de Pombal (Praça Marquês de Pombal) – Bulevardul Libertatii (Avenida da Liberdade) – Funicularul Glória (Ascensor da Glória, leaga Piata Restauradores de cartierul Bairro Alto) – Piata Restauradores – Gara Rossio, a carei fatada este realizata in stil neo-manuelin (de aici se vede in departare Castelul Sf. Gheorghe (Castelo de São Jorje)) – Teatrul National Dona Maria II – Piata Dom Pedro IV (este cunoscuta in special sub numele de Piata Rossio si este dominata de Columna lui Petru al patrulea, rege al Portugaliei si totodata primul imparat al Braziliei) – Arcul de triumf (Arco da Rua Augusta, denumit dupa numele strazii unde se afla amplasat) – Piata Comertului (Praça do Comércio), ultima fiind aflata chiar pe malul fluviului Tagus (Rio Tejo), cel mai lung din peninsula Iberica, avand peste 100 km, izvorand din muntii Sierra de Albarracin, aflati in Spania si varsandu-se in Oceanul Atlantic pe teritoriul Portugaliei, in vecinatatea Lisabonei. Aspectul actual al Pietei Comertului se datoreaza Marchizului de Pombal, care a avut contributii remarcabile in reconstruirea orasului dupa un teribil cutremur care a avut loc in anul 1755. In afara frumosului Arc de triumf remarcam impunatoarea statuie de bronz a regelui Dom José I (a fost inaugurata in 1775 si reprezinta cea dintai statuie monumentala a unui rege portughez), iar pe fundal podul 25 aprilie (are o lungime de 2277 m, face conexiunea dintre Lisabona si Almada, dispunand de doua platforme, una superioara cu sase benzi auto si una inferioara cu doua linii feroviare) si statuia Cristo Rei (Hristos Regele) aflata pe cealalta parte a fluviului Tagus, inspirata dupa mult mai faimoasa Cristo Redentor (Hristos Mantuitorul) din Rio de Janeiro, Brazilia – una din cele sapte minuni ale lumii contemporane. Punctul de informare turistica se afla de asemenea in Praça do Comércio. Stradutele dintre Praça Dom Pedro IV si Praça do Comércio sunt pline de localuri unde puteti bea sau manca ceva, cu precizarea ca preturile nu sunt tocmai prietenesti. Am luat cina intr-un mic restaurant din apropiere, unde am savurat un urias platou cu cod (bacalhau), somon (salmão), sardine (sardinhas), scoici (conchas), creveti (camarões) precum si vin alb la pahar. Aperitivele care ne-au fost puse la inceput in fata stiam din relatarile de pe internet ca sunt contra cost, insa am dorit sa le incercam. Nu ne-au impresionat nici branzeturile si nici pasta de peste (ton respectiv sardine), asa ca ne-am inecat amarul intr-un pahar cu vin de Porto, oferit din partea casei. In drumul de intoarcere catre hotel am remarcat intre Praça do Comércio si Praça Dom Pedro IV liftul Santa Justa (elevador de Santa Justa) avand 13 m inaltime, un prim punct panoramic al orasului pe care nu am dorit sa-l incercam, anticipand ca alternativele din cartierele Bairro Alto si Alfama vor fi mult mai spectaculoase. Pentru cei interesati, taxa pentru o calatorie dus intors si accesul la punctul panoramic este de 5 euro.

Vizita la Acvariu, pastéis de nata si plimbare prin Alfama

Ziua 2 – Dupa micul dejun am luat metroul pana la statia Oriente, zona Parcul Natiunilor (Parque das Nações). Am strabatut in cateva minute mall-ul Vasco da Gama si am facut o plimbare pe promenada raului Tagus, la finalul careia am ajuns in fata Acvariului Lisabona (Oceanário de Lisboa). Biletele costa 14 euro pentru adulti la expozitia permanenta respectiv 19 euro daca doriti sa o vizitati si pe cea temporara. Nucleul il reprezinta gigantul acvariu central de 5000 m3 , cu o fabuloasa fauna si flora marina, incluzand rechini, pisici de mare, pesti luna, tipari etc. Dupa o placuta vizita de aproximativ doua ore am luat telefericul aflat in imediata apropiere a Acvariului Lisabona, care merge pana la modernul turn Vasco da Gama (Torre Vasco da Gama), cel mai vizibil dintre cladirile din preajma. Pretul este de 3,95 euro pentru o calatorie sau 5,90 euro dus intors. Durata unei singure calatorii este intre 8 si 12 minute, distanta fiind de 1230 metri, iar inaltimea maxima de 30 metri. Se poate admira intreaga zona a Parcului Natiunilor (Parque das Nações), cu cladirile sale moderne care pe mine unul nu m-au atras deloc, dar si raul Tagus sau Podul Vasco da Gama. Apoi am incropit un pranz rapid de la un supermarket, ce a inclus si celebrele pastéis de nata. Acestea sunt niste delicioase tarte cu crema de ou catifelata si aluat putin crocant care se servesc cu scortisoara si zahar pudra. Trebuie incercate alaturi de un pahar cu vin de Porto pentru o satisfactie sporita. In pastelerii pretul incepe de la 1 euro/bucata, iar in supermarket gasiti 6 bucati la 2,10 euro. De precizat ca termenul de garantie este de doar o zi, aviz celor care obisnuiesc sa ofere cadouri culinare celor de acasa. Am luat apoi metroul pana la Terreiro da Paço, de unde am inceput vizitarea cartierului Alfama. Am debutat cu Catedrala Sé (Santa Maria Maior Sé Patriarcal de Lisboa sau mai simplu Sé de Lisboa), cea mai veche biserica si una dintre cele mai cunoscute din oras, vizibila din majoritatea punctelor panoramice, care este totodata sediul Arhiepiscopiei din Lisabona. Stilurile arhitecturale utilizate sunt diversificate, de la romanic si gotic pana la baroc si neoclasic. Accesul este gratuit doar pentru o mica sectiune a catedralei, cea mai importanta putandu-se viziteaza pe baza unui bilet care costa 2,5 euro de persoana. De precizat ca in perioada mai recenta au inceput excavarile la nivelul curtii centrale, care au adus la iveala semne ale perioadelor romane, arabe si medievale. In zona din jurul catedralei am remarcat primele faimoase tramvaie galbene cu numarul 28E, de cele mai multe ori pline de turisti, care urca si coboara agale strazile in panta din preajma. Cartierul Alfama este cel mai vechi din Lisabona si a fost intemeiat de romani, care au descoperit aici mai multe izvoare termale. Decorul actual se datoreaza insa in mare parte celor peste 400 de ani de ocupatie maura, iar astazi avem sansa de a vedea arhitectura originala din acea perioada pentru ca Alfama este singura zona din Lisabona care nu a fost afectata semnificativ de cutremurul devastator din anul 1755. Amplasamentul intregului cartier este de tip colinar, strazile sunt inguste si labirintice, iar casele viu colorate, o buna parte dintre ele pline cu tigle de ceramica avand pitoresti motive maure sau cu influente mai moderne. Exista si un nume pentru aceasta forma de arta: azulejo. In Portugalia veti gasi azulejos atat in interiorul cat si exteriorul unei game diversificate de cladiri, de la biserici si palate pana la case obisnuite, localuri, chiar si unele statii de metrou. Nu ezitati sa luati la pas in mod aleatoriu stradutele incantatoare si pitoresti din Alfama, acordandu-va privilegiul descoperirii unor locuri deosebite, unele dintre ele cu totul boeme. O sa va reamintesc ca aici predomina amplasamentul colinar, asadar se recomanda incaltari cat mai comode si o conditie fizica cel putin decenta. Veti remarca totodata si prezenta din loc in loc a unor ghirlande atarnate intre cladiri, ce iti vor lasa impresia ca locuitorii Alfamei in permanenta sarbatoresc cate ceva. Plimbandu-ne in zona am descoperit un local in care se canta muzica fado live in fiecare seara la ora 20, pe care l-am luat in calcul pentru o iesire intr-un viitor foarte apropiat. Punctele panoramice din Alfama sau miradouros cum le numesc portughezii sunt cu totul spectaculoase, traseul nostru a continuat cu accesarea a trei dintre ele. Am debutat cu Miradouro de Santa Luzia, aflat langa gradina Júlio de Castilho in care veti gasi si doua amsambluri de azulejos. La scurta distanta am intalnit o placuta piateta cu cateva terase si mici localuri, langa care se afla Miradouro das Portas do Sol, avand o deschidere mai larga fata de precedentul. Urmatorul a fost punctul culminant, ramanand si in prezent preferatul nostru din intreaga Lisabona, Miradouro da Graça. Ne-am asezat la terasa panoramica de aici, care avea preturi foarte mici in pofida amplasamentului sau, unde am savurat un pahar de ginja (lichior local facut din cirese amare) si o bere Super Bock (o uzuala bere locala de tip lager). Imi voi aminti intotdeauna cu drag de imaginea Lisabonei pe inserat vazuta din Miradouro da Graça, foarte putine orase din Europa sunt privilegiate cu asemenea panorame spectaculoase. Ziua s-a incheiat cu cina pe care am luat-o in restaurantul Colina, aflat din apropiere de hotelul unde ne-am cazat, fiindu-ne recomandat de unul dintre receptioneri. Gratie cardului de recomandare primit am fost recompensati la finalul mesei de catre chelner cu cate un pahar de vin de Porto. Caracatita a fost destul de gustoasa, am savurat-o impreuna cu o garnitura de cartofi fierti si fasole verde, precum si un pahar de vin alb.

Descoperind cartierul Belém

Ziua 3 – Ziua a debutat cu o vreme ploioasa, care nu a avut insa darul de a ne da planurile peste cap. Dupa micul dejun am luat autobuzul 727 din apropiere de Praça Marquês de Pombal catre cartierul Belém. Cea dintai vizita a fost a Manastirii Ieronimilor (Mosteiro dos Jerónimos), unul dintre cele mai cunoscute obiective culturale ale Lisabonei alaturi de Turnul Belém (Torre de Belém), ambele fiind aflate in patrimoniul cultural UNESCO inca din anul 1983. Construirea manastirii a inceput in anul 1502 la solicitarea regelui Manuel I, nume de care se leaga si stilul arhitectural utilizat aici, cel manuelin, derivat din stiul gotic, cu influente romanice, maure si orientale. Ieronimii au fost cea dintai comunitate de calugari carora le-a fost incredintata manastirea, in acea perioada ei petrecandu-si cea mai mare parte a timpului rugandu-se pentru rege si navigatorii portughezi aflati intr-o epoca de descoperire a lumii noi. Cel mai faimos a fost desigur Vasco da Gama, care este inmormantat in manastire alaturi de alte personalitati precum regele Manuel I sau poetii Luís de Camões si Fernando Passoa. In aripa vestica a manastirii se afla doua muzee: Muzeul Maritim si Muzeul National de Arheologie. Biserica poate fi vizitata gratuit, insa accesul in muzeu si incinta manastirii se face contra cost. Biletele individuale costa 10 euro de persoana, existand insa si bilete combinate: 12 euro impreuna cu Turnul Belém sau Muzeul National de Arheologie, respectiv 16 euro impreuna cu Turnul Belém si Muzeul National de Arheologie. Spre norocul nostru, cand am ajuns in zona curtii interioare a manastirii am constatat ca ploaia deja se oprise si soarele iesise din nori, asa ca ne-am continuat vizita fara oprelisti. A urmat poate cea mai faimoasa pastelarie din Lisabona, Pastéis de Belém, ce dateaza din 1837 si este singura care are dreptul sa utilizeze denumirea pastéis de Belém pentru celebrul desert portughez, celelalte multumindu-se cu pastéis de nata. Veti intalni fara doar si poate aici foarte multi turisti pofticiosi care astepta la coada, nerabdatori sa-si cumpere cate ceva de la tejghea, motiv pentru care va recomand salonul din spate cu o capacitate de pana la 400 persoane, unde veti putea savura delicioasele deserturi intr-un mediu ceva mai relaxant. Preturile nu sunt foarte ridicate in ciuda faimei localului, un pastel de Belém costa 1,05 euro, un pahar cu vin de Porto 2,20 euro, o limonada 2,30 euro etc. Dupa ce am platit nota de plata ni   s-a multumit in romaneste, ocazie cu care am aflat ca pe domnul care ne servise il chema Ionel (nu observasem acest detaliu pe bonul fiscal), era un chelner foarte amabil din Craiova, stabilit in Portugalia in urma cu aproximativ 15 ani. A urmat Muzeul National al Trasurilor (Museu Nacional dos Coches) cu precizarea ca in prezent exista doua colectii: colectia noua, aflata in vechea cladire ce apare pe hartile majoritatii ghidurilor turistice si poate fi vizitata contra sumei de 4 euro de persoana, respectiv colectia veche, de altfel cea mai importanta, mutata intr-o cladire alba aflata vis-a-vis, unde biletele de acces costa 6 euro de persoana. Exista totodata si un bilet combinat pentru ambele colectii, care costa 8 euro de persoana. Noi am optat pentru cea de-a doua varianta, in cadrul careia am avut ocazia de a vizita o colectie deosebita de trasuri regale portugheze ce dateaza intre secolul al XVII-lea si al XIX-lea, precum si exemplare din Spania sau Anglia. La fiecare exponat puteti citi importante informatii detaliate, in limbile portugheza si engleza. Ne-am continuat apoi drumul prin parcul Afonso de Alburquerque, denumit dupa cel de-al doilea guvernator al Indiei portugheze din perioada 1507-1515, reprezentat prin intermediul unei impozante statui de bronz aflata pe o coloana realizata in stil neo manuelin. A urmat parcul Belém, la marginea caruia se afla terase cochete, pitoresti case colorate si numerosi portocali. Dupa ce am facut cateva noi poze in fata Manastirii Ieronimilor si am admirat frumoasele trasuri ce isi asteptau turistii doritori de o plimbare relaxanta, ne-am indreptat catre Turnul Belém (Torre de Belém). A fost construit intre 1514 si 1520 pe o mica insula, in vederea consolidarii sistemului de aparare de pe malul fluviulului Tagus, dar si pentru a comemora cea de-a doua expeditie a lui Vasco da Gama in India. Turnul Belém a reprezentat de multe ori punctul de plecare al diferitelor expeditii. Cutremurul din anul 1755 i-a schimbat amplasamentul, fiind ulterior reintegrat in zona malurilor fluviului. Stilul arhitectural utilizat este manuelin, cu influente maure si venetiene, iar structura este pe patru nivele, accesul catre ultimul necesitand urcarea a 93 trepte. In vederea evitarii unei aglomeratii deranjante s-a decis utilizarea unui sistem electronic prin intermediul caruia se controleaza in permanenta numarul maxim de 120 persoane carora li se permite simultan accesul la nivelul final. Cand acest numar a fost atins becul de la intrare isi schimba culoarea din verde in rosu. Precum am precizat anterior, accesul in Turnul Belém se face prin intermediul unui bilet combinat cu Manastirea Ieronimilor si/sau Muzeul National de Arheologie, existand si bilete de acces individual care costa 6 euro. La foarte scurta distanta de Turnul Belém se afla Monumentul Descoperirilor (Padrão dos Descobrimentos), construit cu scopul comemorarii epocii marilor descoperiri geografice portugheze. Cele 33 de statuete de pe cele doua laturi intrunesc importante personalitati din categorii diversificate: exploratori, monarhi, misionari, artisti, oameni de stiinta etc. Pavajul din fata monumentului este un cadou al Africii de Sud pentru Portugalia, pentru comemorarea a 500 de ani de la moartea lui Henric Navigatorul. Biletele de acces in interior costa 4 euro de persoana, iar de la ultimul nivel va puteti bucura de placute panorame ale zonei Belém si fluviului Tagus. Am luat apoi tramvaiul 15E pana la Praça do Comércio, de unde am luat-o pe jos pana in Alfama. Am mers la localul descoperit in seara precedenta, unde am facut o rezervare pentru concertul de fado de mai tarziu, care urma sa inceapa la ora 8, apoi ne-am retras la o terasa pentru o binemeritata pauza, alaturi de o bere si un pahar de vinho verde (vechimea unui astfel de vin este de sub un an si se aseamana la gust cu prosecco-ul italienesc). La concertul de fado nu a existat nici taxa de intrare si nici nu ni s-a impus un meniu, insa muzica si calitatea mancarurilor de aici nu au fost din categoria recomandarilor pentru cei apropiati.

Castelo de São Jorge si cina cu fructe de mare

Ziua 4 – Dupa micul dejun ne-am incarcat cartelele cu abonamente de o zi (6 euro), apoi am luat metroul pana la statia Martim Moniz. Scopul venirii noastre aici a fost tramvaiul galben cu numarul 28E, care isi are aici atat capatul cat si inceputul traseului. Intrucat este foarte popular si are un singur vagon sunt sanse considerabile sa asteptati la coada. Sunt utilizate nu doar de turisti ci si de localnici, iar traseele se desfasoara de-a lungul a numeroase stradute inguste, o parte dintre ele cu amplasament in panta. Nu va faceti insa griji, caci dimineata circula din 8 in 8 minute de luni pana vineri, respectiv din 9 in 9 minute in weekend. Abonamentul pentru transportul in comun include si tramvaiele galbene, existand si posibilitatea achizitionarii biletelor individuale, care costa 2,85 euro. Ne-a venit randul si noua in cel de-al patrulea tramvai sosit in statie, chiar am prins locuri pe scaun. Din pacate tramvaiul de obicei se umple, asadar odata asezati nu veti avea vizibilitate buna in partea din fata, ci preponderent intr-una din zonele laterale. Interiorul vagonului este aproape integral din lemn. Cei care nu stau tocmai bine cu rabdarea pot opta pentru unul dintre tuk  tuk-urile care isi  asteapta clientii vis-a-vis de statia de tramvai. Am coborat in Alfama, la Miradouro das Portas do Sol de unde am luat-o pe jos 3-4 minute pana la Castelul Sf. Gheorghe (Castelo de São Jorge). Biletele de acces costa 8,5 euro de persoana. Pentru ca este situat pe cea mai inalta colina din Lisabona, va veti bucura de privelisti spectacoloase din Miradouro do Castelo de São Jorje. Pana in anul 1147 castelul a  fost sediul regalitatii maure, iar cele mai vechi ziduri dateaza din secolul VI. A fost apoi cucerit in perioada cruciadelor de catre Afonso Henriques, primul rege al Portugaliei. In gradinile castelului am vazut 5-6 pauni care se plimbau relaxati, obisnuiti cu turistii care le faceau poze. Ne-a placut mult plimbarea pe metereze de-a lungul celor 18 turnuri. Se pot vizita si cateva camere reconstruite (castelul a fost afectat semnificativ de cutremurul din 1755), iar la final daca doriti va puteti relaxa la cafeneaua din gradina, cu terasa. Dupa vizitarea castelului am ascultat o trupa ambulanta de swing de la care la final am cumparat un cd, apoi am mai cheltuit cativa euro pe niste bratari de la un simpatic senegalez pe nume Bamba. Am luat un pranz frugal intr-un local micut din apropiere, ocazie cu care am incercat printre altele un sandvis cu bacalhau (cod) uscat iar la final un pastéis de nata, desigur. A urmat vizitarea Muzeului Artelor Decorative Portugheze (Museu de Artes Decorativas Purtuguesas), cuprinzand o vasta si interesanta colectie care i-a apartinut bancherului Ricardo do Espírito Santo, cu exponate din intervalul secolelor XV –XVIII care fac parte din categorii diverse: mobila, textile, argintarie, portelan chinezesc, ceramica portugheza, pictura. Muzeul se afla in Palatul Azurara, datand din secolul al XVII-lea, achizitionat de bancher in anul 1947, iar intrarea costa doar 4 euro de persoana. Am facut doua trasee complete cu tramvaiele galbene 12E si 28E, apoi ne-am retras la hotel pentru odihna. Seara am dedicat-o unei importante aniversari pentru care am ales restaurantul Frade dos Mares aflat in zona Cais do Sodré, specializat in peste si fructe de mare. Recenziile foarte bune de pe internet nu au fost catusi de putin intamplatoare, avem de-a face cu un restaurant micut si intim unde personalul este foarte amabil si foarte bine instruit, cu solide cunostinte despre vinuri si asocierea acestora cu felurile de mancare corespunzatoare. Va recomand cu drag crevetii Frade dos Mares si caracatita in stilul Lagareiro (gatita la cuptor, cu cartofi noi, ulei de masline, rondele de usturoi si coriandru sau patrunjel tocat marunt). Lista de vinuri este suficient de variata si cuprinde strict produse portugheze, despre care personalul din restaurant o sa va furnizeze pe data toate informatiile pe care le veti solicita. Fiind eu insumi un mare pasionat al vinurilor, mi-a facut placere sa discut cu chelnerul pe tematici enologice, iar la final alegerea a fost o sticla de Quinta da Fata Touriga Nacional 2010, vin a carui prezenta a asigurat o completa armonie culinara si afectiva a aniversarii noastre din Lisabona, de care ne vom aminti cu nostalgie peste ani, fara doar si poate.

Cititi aici Jurnal de calatorie in Portugalia – partea a II-a!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here