De Revelion, Sicilia va asteapta cu temperaturi blande si vreme primavaratica
Atunci cand vine vorba despre diferite destinatii pentru circuite turistice de iarna, Sicilia este o alegere ideala pentru cei care doresc sa fuga de frigul din Romania si sa petreaca o minivacanta la temperaturi primavaratice…
Cu o suprafata de aproximativ 25700 km2 si o populatie de putin peste 5 milioane de locuitori, Sicilia este una dintre regiunile autonome ale Italiei, dar si cea mai mare insula din Marea Mediterana.
Clima insulei este blanda, astfel ca in ianuarie temperatura medie diurna este de 15-16 grade C, cu minime nocturne de 4-5 grade C, iar in lunile cele mai calduroase ale anului – iulie si august – se inregistreaza temperaturi medii de peste 30 grade pe timp de zi si aproximativ 20 de grade pe timp de noapte. In decembrie, vremea este numai buna pentru a petrece un revelion de poveste, deoarece statisticile ne arata medii diurne de 17 grade C si nocturne de 8 grade C (vreme specifica pentru luna aprilie in Romania), asa ca aveti toate motivele pentru a sarbatori intrarea intr-un nou an la poalele Etnei.
Desi este considerata de catre multi cea mai saraca zona a Italiei, departe de nordul continental dezvoltat si civilizat la standardele europene, Sicilia abunda in locuri frumoase, de la plaje superbe la temple grecesti, orase istorice, natura minunata si oameni calzi si extrem de primitori. Este un loc pe care ar merita sa il vezi macar odata in viata…
Cum se poate ajunge in Sicilia?
Cea mai facila modalitate de transport este cea cu avionul. Zborul Bucuresti – Catania dureaza aproximativ 1h si 30 minute, astfel incat timpul petrecut pe drumul pana la destinatie este unul redus. Iar gratie companiilor low cost care opereaza zboruri catre Sicilia, costul excursiei este unul accesibil, fara a face insa rabat de la calitatea serviciilor.
Pachetele oferite de agentiile de turism cu ocazia Revelionului includ, pe langa transportul cu avionul, cazare si masa de tip mic dejun, cine festive la inceput de an nou, dar si o serie de excursii de o zi in locurile turistice de maxim interes din zona.
Ce poti vedea in aceasta insula?
In primul rand, vulcanul Etna si cele mai importante orase: Catania si Palermo. In al doilea rand, sa nu uitam de anticul oras Siracusa. Dar vom vorbi despre fiecare dintre aceste atractii turistice speciale pe rand.
“Un taram scaldat de mare si de soare”, Sicilia exercita asupra calatorului un famec greu de descris in cuvinte. Zona este un amestec de cladiri in stil gotic si baroc, temple din perioada Antichitatii grecesti si amfiteatre romane. La tot pasul vei intalni numeroase livezi de portocali si lamai, hectare intregi acoperite cu vita de vie (nu degeaba Italia se numara printre cei mai mari producatori de vin de la nivel mondial), plaje cu nisip fin si auriu si apa limpede de culoare albastru-verzui a marii…
Vulcanul Etna – obiectivul numarul unu al insulei
O excursie in Sicilia este de neconceput fara o vizita la vulcanul Etna. Situat intre orasele Messina si Catania, acesta are o inaltime de 3340 metri, fiind cunoscut drept cel mai inalt si longeviv vulcan existent pe continentul european. Datele statistice ne arata ca erupe cel putin odata la 3 luni, iar unele dintre eruptii sunt extrem de violente, producand pagube materiale insemnate. Ciudatenia fenomenului consta in faptul ca, din cauza distrugerilor partiale ale conului vulcanului ca urmare a “activitatii” sale, se estimeaza ca s-au format de-a lungul timpului aproape 400 de cratere secundare. Incepand din anul 1981, turismul in zona Etna a cunoscut o amploare fara precedent, deoarece teritoriul a fost declarat parc national.
Catania si Palermo –cele mai importante orase ale Siciliei
Cu o populatie de aproximativ 650000 de locuitori si o zona metropolitana cu peste 1,2 milioane de oameni, Palermo este capitala si cel mai mare oras al Siciliei. Cunsocut din vremea fenicienilor si devenit apoi fortareata greceasca, Palermo a fost in perioada Evului Mediu un centru cultural de prima importanta si o zona de intrepatrundere a religiilor crestine, musulmana si iudaica. Timp de 3 secole orasul s-a aflat sub dominatie aragoneza, spaniola si bourbona.
Printre cele mai importante obiective turistice se numara: Piata Quattro Canti, Palatul Municipal, Biserica Santa Maria dell’Ammiraglio, Palatul Normanzilor, Catedrala, Palatul Chiaramonte.
Al doilea oras al Siciliei este Catania, cu o populatie de 340000 de locuitori. In Catania nu trebuie sa ratati Palatul Arhiepiscopal si Domul, Fantana elefantului, Palatul Municipal, Piata de Peste, Universitatea, Teatrul Bellini siTeatrul Roman.
Siracusa – un vechi oras al corintienilor
Siracusa, infiintata in sec VIII iHr de catre grecii din zona Corintului, a cunoscut in Antichitate o dezvoltare fara precedent, fiind unul dintre cele mai puternice orase ale Greciei antice. Aici s-a nascut celebrul Arhimede. Orasul a fost cucerit de catre romani in anul 212 iHr, in urma unor lupte crancene, si a devenit parte din Imperiul Roman si mai apoi din cel Bizantin. In 2005 Siracusa a fost inclusa in patrimoniul cultural international al UNESCO.
Pentru peisajele sale unice, dar si pentru clima placuta, Sicilia se poate inscrie cu succes in topul celor mai populare destinatii pentru circuitele turistice de iarna, fiind o destinatie foarte iubita de catre turistii romani.
Cele mai cunoscute destinatii turistice de Craciun –Viena
Craciunul si Revelionul sunt prilej de sarbatoare si petrecere a timpului liber alaturi de cei dragi. Desi la noi romanii s-a incetatenit ideea ca sarbatorile de iarna se petrec in familie, iar Revelionul cu prietenii, daca dispui de o suma nu foarte mare de bani, poti alege sa mergi intr-o vacanta peste hotare in aceasta perioada festiva. Pentru ca, nu-i asa, cu totii meritam sa ne relaxam si sa ne rasfatam putin la finalul unui an incarcat. Si tocmai in aceasta idee, agentiile lanseaza pe piata numeroase oferte pentru circuite turistice de iarna.
Si cum tarile europene sunt cele mai accesibile pentru turistii romani, atat din punct de vedere geografic, cat si financiar, iti sugeram doua dintre destinatiile clasice ale sezonului, care, pe langa faptul ca se afla la doar 1200-1400 de km de granitele tarii noastre, au un farmec aparte si dispun de atractii turistice de neratat pentru oricine iubitor de istorie si arta.
Asadar, de ce sa nu ai parte de o atmosfera romantica, sa fii tratat si servit regeste la restaurante de calitate, sa fii cazat la hoteluri confortabile si sa scapi de grija pregatirii preparatelor traditionale pentru cele două zile importante din an?
Prima dintre aceste destinatii « clasice » pentru sezonul de iarna, accesibila chiar si persoanelor ce dispun de un buget mai redus, este Viena. Daca vei alege varianta de circuit cu autocarul (unul din cele doua programe de Crăciun la Viena autocar, vei beneficia, in pretul de 329 Euro, de urmatoarele servicii : transport cu un autocar modern, clasificat la 4*, 5 nopti de cazare la hoteluri de 3 sau 4 stele, situate in zone centrale ale capitalelor Ungariei si Austriei, o cina festiva in ziua de Craciun, turul Vienei, dar si al Budapestei, cu insotitor de grup, precum si biletul de intrare la Concertul Extraordinarde Craciun al Wiener Hofburg Orchester de la Palatul ImperialHofburg.
Viena este un oras aristocratic, extrem de elegant si cu oameni civilizati si primitori, care te va incanta cu faimoasele sale atractii turistice, precum celebrul Palat Schönbrunn sau Catedrala Sfantul Stefan.
Viena – un oras fascinant, indiferent de anotimp
Acum, pentru ca tot am adus in discutie frumoasa capitala a Austriei, ar fi interesant sa mentionam cateva date istorice despre acest oras. Viena, orașul valsului, situat pe cursul mijlociu al Dunarii (cu siguranta va este cunoscut renumitul vals al lui Johann Strauss « Dunarea Albastra »), a fost intemeiat in perioada Evului Mediu si a fost, pe rand, capitala Sfantului Imperiu Roman de Natiune Germana (secolele X-XII), a Imperiului Austriac (secolele XIV-XVIII), iar, intre 1867 si 1918 a fost centrul administrativ al Imperiului Austro-Ungar, deci cea mai importanta urbe din centrul Europei timp de multe secole la randul.
Desi in anul 1683 Imperiul Otoman a incercat sa cucereasca aceasta minunata capitala, actiunea turcilor a fost respinsa de catre armatele ruso-austriece, orasul rezistand cu un succes remarcabil si dezvoltandu-se in continuare.
Cele mai insemnate puncte de interes ale orasului sunt, pe langa Palatele Imperiale Schönbrunn si Hofburg, catedrala Sfantul Stefan, construita in secolul al XII de catre ducele de Habsburg Rudolf al IV-lea, care i-a pus piatra de temelie in anul 1359. Aceasta este cea mai impozantă constructie in stil gotic din Austria, are 107 metri lungime si 34 de metri latime. Domul este prevazut cu 4 turle, cea mai inalta fiind cea sudică, ce masoara 136,44 metri. Poti accede direct pe acoperis, parcurgand cele 343 de trepte, iar imaginea care ti se va arata este realmente impresionanta.
Gustati din plin farmecul Austriei in Turul Pietelor de Craciun
Daca insa iti doresti o excursie cu un program mai aparte, in care sa ocazia sa explorezi mai multe orase incantatoare ale Austriei, poti opta pentru Turul Pietelor de Craciun din Austria, unde, contra unui pret de 399 Euro + taxele de aeroport, pentru 6 zile, vei avea incluse, cazarea, masa, transportul cu avionul si turul panoramic al oraselor Innsbruck, Salzburg si Munchen (capitala Bavariei).
Iar, pentru ca distractia sa fie maxima, vei avea posibilitatea efectuarii unei excursii de o zi la Kitzbuehel si Zell am See, doua dintre cele mai renumite statiuni turistice din aceasta tara si considerate a fi ”perlele Alpilor Austrieci”, datorita infrastructurii si faptului ca aici se desfasoara, anual, cele mai mari concursuri organizate de Federația Internațională de Schi.
Excursie va va purta prin Innsbruck, capitala Tirolului, situat in partea de sud-vest a Austriei, cu o populatie de aproximativ 140000 de locuitori, dar si prin Salzburg, oras din vestul Austriei, cu o populatie de 150000 de locuitori, situat la granita cu Germania. Salzburg este si locul de bastina al lui Mozart si un important centru cultural al Austriei.
Revelion la pret accesibil la Praga
Daca dispui de un buget suficient pentru a petrece noaptea dintre ani in afara tarii, dar, in acelasi timp, nu doresti sa cheltui o suma foarte mare de bani, iti recomandam, cu cea mai mare caldura, programul de Revelion la Praga cu autocarul.
Pentru doar 399 de Euro, vei beneficia de 7 nopți de cazare la hoteluri foarte bune de 4 stele, mic dejun si tururi panoramice in Budapesta, Viena si Bratislava cu insotitorul de grup. Suplimentar, poti opta pentru Cina de Revelion cu program special si muzica live, pentru o cina traditionala cu spectacol folcloric sau o excursie la Karlovy Vary.
Praga, denumit ”orasul de aur”, are o populatie de aproximativ 1,6 milioane de locuitori si este situat pe malul raului Vltava, in Boemia Centrala. Este un oras captivant, cu constructii in stil gotic si baroc, care te va captiva cu mixul de arta, muzica, opera, film, istorie si multa cultura. Din anul 1966, nucleul central al orasului a fost inclus in Patrimoniul International UNESCO. Strazile micute si intortocheate, Piata Vechiului Oras, Castelul din Praga, Podul Carol, « Ulita de Aur » si Catedrala Sf. Vit se numara printre cele mai importante puncte de interes ale acestei urbe medievale.
Daca nu am fost suficienti de convingatori, va mai spunem doar că circuitele turistice de iarna va readuc acasa mai plini de viata, mai energici si mai bine pregatiti pentru trecerea in viitorul an.
Nessebar este un loc minunat, dar nu l-as recomanda ca destinatie de weekend, avand in vedere distanta relativ mare fata de Bucuresti. Noi am petrecut in Nessebar un minisejur de patru zile, iar la sfarsit am ramas cu regretul ca timpul a fost mult prea scurt pentru tot ce ne-ar fi placut sa facem in aceasta vacanta in Bulgaria.
La dus, am optat pentru traseul prin Vama Veche, intrucat nu mai voiam sa pierdem o ora la trecerea podului de la Giurgiu, asa cum s-a intamplat cand am mers la Veliko Tarnovo.
Nu am reusit sa ne mobilizam si sa plecam devreme, asa ca drumul mi s-a parut lung si destul de obositor. In total, am petrecut in masina aproximativ sapte ore, intrerupte doar doar doua scurte opriri, una pentru o gustare, cealalta pentru o vizita rapida in duty free.
Asa ca am ajuns in Nessebar in jurul orei 18, obositi si dornici sa ne luam in primire cat mai repede camera de hotel. O data ajunsi in orasul vechi, trebuie sa stiti (noi am aflat la fata locului) ca exista doua parcari in care puteti lasa masina. Una (cea mai mare) este aflata in partea stanga, cum vii dinspre orasul nou. Acolo am ajuns si noi si am fost surprinsi sa gasim o bariera, de care nu am putut trece, in ciuda eforturilor noastre de a-i explica angajatei respective ca avem o rezervare la Hotel Boutique Sf. Stefan si ca dorim sa mergem pana acolo cu masina, intrucat aveam de carat bagaje.
Asa ca nu am avut alta solutie decat sa lasam masina in parcare si sa pornim pe jos in cautarea hotelului. Am avut noroc cu aplicatia GPS care ne-a ajutat sa ne orientam usor si astfel am ajuns dupa vreo 5-7 minute la receptie. Acolo am aflat ca puteam beneficia de parcare gratuita daca faceam rezervare din tara. Altfel, parcarea este contra cost (8 leva pentru 24 ore).Receptionera ne-a dat totusi un card de acces temporar, cu care am putut trece in final de bariera si aduce bagajele cu masina pana la hotel. Tot ea ne-a indicat si o a doua parcare, cu mai putine locuri, dar aflata mult mai aproape de hotel (cu dezavantajul ca din aceasta parcare trebuie sa urci mai multe trepte, ceea ce nu e tocmai comod cand ai si geamantane cu tine).
Dupa acest mic “incident”, am urcat in sfarsit in camera. Trebuie sa precizam ca, fiind un hotel mic, nu este dotat cu lift. Noi optasem pentru o camera cu vedere la mare, care s-a dovedit de dimensiuni relativ reduse si situata pe colt, astel incat de la balcon se vedea marea, iar de la cealalta fereastra – piateta si treptele pe care se coboara la Vechiul Amfiteatru Roman. Mobilierul nu este foarte modern, pare mai degraba rustic, iar cada de baie mi s-a parut foarte inalta, asa incat trebuia sa fii foarte atent sa nu aluneci atunci cand coborai din ea. Un mare plus a fost ca in camera era tot timpul racoare si am apreciat acest lucru cu atat mai mult cu cat in ultimele doua zile am avut o defectiune la aerul conditionat…..
In ciuda acestor mici incoveniente, hotelul este curat si foarte bine pozitionat, in centrul vechi al Nessebarului, chiar vis-à-vis de biserica Sf. Stefan. Iar seara este o adevarata placere sa te plimbi pe stradutele pietruite si sa admiri ruinele aflate sub protectia UNESCO. Pentru cei care nu stiu, Nessebar este unul dintre cele mai vechi orase din Europa, fondat de traci si cunoscut sub numele de Mesembria cu 9000 de ani in urma. Mai multe populatii, printre care grecii, romanii, slavii, bizantinii si bulgarii si-au lasat amprenta asupra asezarii, mai ales prin constructia de temple si biserici. Nessebarul de astazi isi primeste oaspetii amintindu-le ca este un oras ridicat deasupra altora mai vechi, ingloband practic mai multe straturi de istorie, pe care ne-am bucurat sa le descoperim si noi, in zilele care au urmat.
Revenind insa la prima seara a sejurului nostru, am hotarat sa luam masa la restaurantul Andromeda, care figura in topul restaurantelor recomandate pe Trip Advisor. Mai tarziu ne-am dat seama ca mai exista un restaurant numit « The Old Andromeda », insa noi l-am testat pe cel aflat langa parcarea cea mai mare din oras, acolo unde am lasat initial masina.
Locul ni s-a parut dragut si linistit, iar vederea spre mare incantatoare. Din meniul pe care il gasiti aici http://andromeda-restaurant.com/en/menu/ am ales salata Andromeda (cu ou fiert, creveti, mozarella si rosii), respectiv trei gustari bulgaresti combinate, acompaniate de lipie calda cu branza. Ambele feluri ni s-au parut gustoase si destul de usoare pentru cina, asa cum de altfel ne si doream.
Despre micul dejun de la hotel nu avem foarte multe de spus. Asa cum au comentat si alti turisti pe trip advisor, incaperea unde se serveste este undeva la subsol, ceea ce nu o face foarte atragatoare. Totusi, mancarea este ok, cu o mentiune speciala pentru croissante si celelalte produse proaspete de patiserie care sunt foarte gustoase.
La sugestia receptionerei, am mers la plaja in orasul nou. Desi se poate ajunge si pe jos (practic se traverseaza fasia de pamant care leaga peninsula de continent), am preferat sa mergem cu masina, mai ales ca in dreptul hotelurilor Vigo si Mirage am gasit fara probleme si parcare gratuita,. Plaja din orasul nou este de nisip fin, amenajata cu sezlonguri si umbrele (contra cost), desi am vazut si persoane care stateau pe cearsaf. In prima zi am platit 24 leva pentru doua sezlonguri si o umbrela, iar a doua zi 30 leva, pentru ca am mers intr-o zona ceva mai aerisita…Intrarea in apa este foarte lina, de aceea zona este foarte potrivita pentru familiile cu copii mici. De altfel, acestea prefera sa se cazeze in zona noua, unde majoritatea hotelurilor ofera masa in regim all inclusive, spre deosebire de hotelurile din centrul vechi, care asigura doar cazare cu mic dejun. Noi insa am preferat ultima varianta, pentru ca ne place sa incercam restaurantele locale si sa petrecem cat mai mult timp in afara hotelului, plimbandu-ne si explorand zona.
In aceasta idee, a doua zi spre dupa amiaza am decis sa mergem la un restaurant situat foarte aproape de hotel si pe care, din nou, l-am ales pe baza sugestiilor oferite pe trip advisor. Numele restaurantului este absolut sugestiv – Romantika Panorama. Intr-adevar, privelistea barcutelor de pescari care se leganau lenese in adierea usoara a brizei ofereau o imagine idilica, care indemna la calm si visare. O supriza placuta a fost ca am gasit un chelner care vorbea destul de bine romaneste si care ne-a recomandat un platou cu peste din Marea Neagra: stavrid, calcan, guvizi, zargan (un peste cu oase verzi, din care nu mai gustasem niciodata) si ……. Impreuna cu traditionala shopska salad si o lipie aburinda, platoul s-a dovedit o alegere inspirata.
Seara am colindat din nou stradutele orasului si am admirat zidurile cetatii (zidurile vestice dateaza din secolele V – XV), basilica “Sf. Maica Domnului Eleusa”, aflata chiar pe malul marii, Biserica “Hristos Pantocrator” (din secolele XIII – XIV), dar si casele din perioada Renasterii. Casele tipice din Nessebar au doua etaje – cu un parter din piatra si unul de sus (bovindou), invelit de scanduri. Uneori, langa parterul inalt este construit un mezanin, folosit pentru diferite scopuri gospodaresti (aici se aflau depozitele de vin, spatiile de uscat peste, de reparat si uscat plasele pescaresti etc). Etajul de sus era folosit exclusiv pentru locuit, iar camerele erau de regula aranjate in jurul unui salon. Curtile mici, racoroase si pitoresti, vegetatia bogata si florile viu colorate completeaza atmosfera deosebit de placuta a orasului vechi, care in sezonul estival este animat pana tarziu in noapte. Nici noua nu venea sa mergem la culcare prea devreme, asa ca am mai zabovit pentru o inghetata la Clio Saloon Ice Cream. Localul se afla chiar la intrarea in orasul vechi, langa Muzeul Arheologic, si ofera o selectie impresionanta de dulciuri, inghetate (chiar si pentru vegani) si cocktailuri. Aspectul inghetatelor este spectaculos (cu biscuiti, fructe confiate, bomboane etc), iar terasa cu vedere catre port – foarte cocheta si intima. Desi preturile nu sunt tocmai mici, ne-am simtit atat de bine la Clio incat am revenit si in ultima seara a sejurului nostru….
In a treia zi programul a fost cam acelasi (mic dejun si plaja in orasul nou), iar pentru pranz ne propuseseram sa incercam restaurantul Plakamato, aflat pe locul 2 in topul realizat de trip advisor. Ne-au atras terasa foarte frumoasa, cu smochini, si panorama deosebita. Cand am intrat, am observat ca majoritatea meselor aveau placuta de « rezervat », dar unul dintre chelneri ne-a indicat totusi o masa libera undeva in fund. Din pacate, la asta s-a rezumat toata interactiunea noastra cu personalul, in sensul ca am asteptat zadarnic timp de vreo 15 minute pentru ca cineva sa ne aduca meniul…Vazand ca, desi majoritatea meselor erau goale la acea ora, totusi cei 2 sau 3 chelneri ne ignora (din motive ramase necunoscute pana in ziua de astazi), am decis ca intr-un final sa ne ridicam si sa plecam. Asa incat, cu parere de rau, nu putem sa va spunem cum este mancarea la faimosul Plakamoto.
Putem insa sa va recomandam calduros restaurantul de langa el, Old Nessebar, poate mai putin elegant, dar cu o priveliste la fel de spectaculoasa si cu o servire fara cusur. Imediat dupa ce ne-am asezat la masa, am primit meniurile si am comandat o supa de peste, frigarui de pui si un platou cu carne de porc si legme la gratar. Mancarea a venit repede, portiile au fost generoase, felurile alese s-au dovedit bine preparate, asa ca am plecat extrem de multumiti de la Old Nessebar.
In seara care a urmat (inainte de inghetata) am mai hoinarit putin pe malul marii, am trecut pe langa cele doua portiuni de plaja din vechiul Nessebar (inguste si cu pietricele), am facut poze pe dig si am facut o scurta plimbare cu minicarul pana in Sunny Beach.
In Sunny Beach nu am apucat sa vedem foarte multe lucruri, dar ne-au placut dunele de nisip, mai ales ca am prins acolo « ora de aur » – ora amurgului, cand lumina este perfecta pentru fotografii. In rest – magazine si multe hoteluri – Sunny Beach fiind mai potrivita pentru cei care vor doar soare, mare si eventual all inclusive.
In ultima zi am decis sa plecam destul de devreme si am ales varianta prin Giurgiu Ruse, care s-a dovedit a fi foarte buna. De data aceasta nu am asteptat deloc la trecerea podului si am ajuns chiar un pic mai devreme fata de cat estimasem. Cred ca am facut cca 5 ore si jumatate, fara opriri.
Nessebar ramane pentru noi una din cele mai attractive si romantice destinatii de pe litoralul bulgaresc, in care vom reveni cu mare placere ori de cate ori vom avea ocazia..
Atunci cand ne-am decis sa evadam din Bucuresti in minivacanta de Rusalii, aveam in minte o destinatie precum Bran Moeciu sau Viscri, in care sa ne bucuram de putina racoare, aer curat si o pensiune cocheta. La Viscri am renuntat insa rapid din pricina distantei, care ni s-a parut prea mare in raport cu durata sejurului nostru de numai trei nopti. In timp ce cautam oferte de cazare in Bran, mi-am amintit insa de Veliko Tarnovo, un loc foarte pitoresc pe care avusesem ocazia sa-l vizitez intr-o excursie in Bulgaria de o zi, cu destul de multi ani in urma, adica prin 2007….Ce-i drept, vremea nu a fost prea prietenoasa atunci (era o zi de 1 decembrie innorata, cu ploaie marunta care inspre seara s-a transformat in ninsoare), asa ca nu am putut gusta pe deplin farmecul locului. Cu toate acestea impresia generala pe care mi-a lasat-o a fost una foarte placuta, asa ca mi-am spus : ce ocazie mai buna de a reveni in acest orasel incantator decat weekend-ul prelungit de Rusalii ?
Ne-am hotarat destul de repede asupra cazarii – ce-i drept, nici variantele disponibile nu erau foarte numeroase, avand in vedere ca mai erau cam zece zile pana la plecare. Am oscilat putin intre doua hoteluri de trei stele : Family Hotel Silvestar si Studio, iar in final am optat pentru Studio, un hotel boutique situat foarte aproape de cetatea Tsarevets, si cu un scor foarte bun pe site-urile de reviewuri. Iar alegerea s-a dovedit foarte inspirata, dar despre aceasta putin mai tarziu.
Drumul mi s-a parut mai scurt decat ma asteptam, cu toate ca am asteptat cam o ora sa trecem Podul de la Giurgiu, pe care si in acest sezon s-au efectuat lucrari de reparatii. Intial ne propuseseram sa facem si o oprire en route la Manastirea Basarabov, dar, pentru ca vremea a fost neobisnuit de calduroasa pentru jumatatea lunii iunie, am decis sa mergem direct la Veliko, sa ne cazam si sa iesim sa ne plimbam mai pe seara.
Am gasit hotelul fara nici o problema (ajutati fiind de o aplicatie GPS pentru smartphone) si am fost intampinati la receptie de doi angajati foarte amabili, care s-au oferit sa ne duca masina in parcare si sa ne ajute cu bagajele (aceasta pentru ca hotelul nu are lift).
Camera noastra (303) s-a dovedit a fi exact ca in fotografiile de pe internet: mare, luminoasa, cu vedere catre cetate, cu mobilier modern, baie impecabila si cu o temperatura pefecta (gratie aerului conditionat care fusese pornit inainte sa ajungem noi).
Fiind destul de obositi, am amanat iesirea prin oras pana spre ora 19…Iar inainte de a porni la plimbare, am urcat pe terasa hotelului, un loc foarte bun ca sa facem primele fotografii si sa ne bucuram de o privire panoramica asupra vechii cetati a tarilor bulgari.
Ne-am interesat la receptie asupra celor mai bune restaurante din oras si ne-a fost recomandat Shtastlivetsa, aflat chiar in centru, alaturi de alte doua localuri foarte bine cotate – Etno si Ego. Eu auzisem si de Hadji Nikoli, insa receptionerul nu primise prea multe feed backuri de la turisti, asa ca singura informatie pe care ne-a oferit-o a fost legata de locatia acestui complex (care este si han, dar si muzeu), pe vechea strada a mestesugarilor si negustorilor din Veliko Tarnovo, numita Samovodska Charshiya.
Asa ca, dupa alte cateva fotografii in lobby-ul hotelului (decorat cu mult bun gust si atentie la detalii), am pornit sa descoperim zona veche a orasului, aflata la o distanta de cca 10-15 min de mers pe jos. Ca punct de reper am avut Grand Hotel Yantra, la stanga caruia se afla un sir de trepte pe care se urca si se ajunge chiar pe faimoasa strada pietruita si plina de magazine de suveniruri. Chiar daca locul a devenit foarte frecventat de turisti, farmecul lui este indiscutabil, iar amatorii de shopping pot gasi aici obiecte de ceramica, accesorii de piele sau dulciuri traditionale.
In hoinareala noastra am trecut prin fata complexului Hadji Nikoli, asa ca ne-am gandit sa aruncam o privire in curte. Ne-a placut ce am vazut, ne-a atras atmosfera intima, calma, am rasfoit putin si meniul de la intrare, asa ca ne-am propus sa revenim mai tarziu.
Prin comparatie, aspectul exterior al restaurantului Shtastlivetsa nu ne-a impresionat prea tare. Erau cateva mese puse chiar pe trotuar si destul de multa galagie…Banuiesc ca mesele din interior ofereau o priveliste frumoasa asupra raului Yantra, dar am avut ocazia sa admiram aceasta splendinda panorama de la terasa Sammy’s Garden, unde am poposit in final pentru o bautura si o inghetata. Daca inghetata a fost buna (pe baza de iaurt cu sos de fructe de padure), limonada a avut un gust cam ciudat, de bomboane mentolate. Insa per total experienta a fost una placuta, mai ales ca se lasase deja intunericul si incepuse sa adie o briza usoara dinspre rau, ceea ce ne-a facut sa ne simtim cam ca la mare….
A doua zi am fost destul de matinali si am coborat la micul dejun putin dupa ora 8. Micul salon restaurant se afla la nivelul inferior receptiei si este amenajat foarte frumos. Am apreciat mult si fundalul sonor, constituit din arii celebre de opera. Felurile de mancare sunt variate si gustoase si am remarcat in special produsele de patiserie: mini pizza pufoase, placinta cu branza absolut delicioasa si tarta cu capsuni extrem de apetisanta. Pe langa acestea – cateva feluri de branzeturi si mezeluri, oua, iaurturi, cereale, cafea si mai multe sortimente de ceai de buna calitate. Trebuie sa mentionez si apa cu lamaie si busuioc, cu un gust care initial mi s-a parut diluat (fata de limonadele pe care le beau de obicei), dar pe care am gasit-o extrem de racoritoare si binevenita pe vreme de canicula.
Oaspetii care doreau puteau iesi cu farfuriile de mancare in mica curte de langa hotel, unde se puteau bucura de flori si de prezenta unui pisoi tare dornic de afectiune.
Dupa masa ne-am grabit sa ne luam biletele de intrare la cetate. Am uitat sa mentionez ca in seara precedenta, la intoarcerea din oras, ne-am bucurat sa urmarim si noi, chiar de la fereastra propriei camere, celebrul spectacol de sunet si lumina care are loc din cand in cand pe dealul pe care se afla fortareata. Showul audio vizual este de fapt un joc de lasere si lumini multicolore care scalda in diverse nuante zidurile cetatii. Durata este de aproximativ un sfert de ora, iar experienta – memorabila.
Cetatea este frumoasa; cel putin pentru un pasionat de istorie. La primul nivel sunt, evident, zidurile, destul de solide, avand in vedere ca au rezistat pana in zilele noastre; apoi, incepe urcusul. Sunt mai multe variante de acces spre varful cetatii, una mai abrupta, cu trepte si una mai domoala, o poteca pe unde probabil ca urcau caii, carutele etc. Noi am ales varianta mai grea, care ne-a pus la incercare conditia fizica, dar a meritat. Sunt cateva niveluri intermediare, mici popasuri umbrite tocmai bune sa iti tragi sufletul si sa faci poze, fiindca peisajele sunt absolut superbe. Tot urcusul cred ca a durat cam 20 de minute, insa putin efort in aer curat nu are cum sa strice… cel putin asa ne-am consolat pentru gafaiturile pe care le-a scos din noi urcusul.
Un element aparte este ceea ce a fost candva o biserica, de fapt, cladirea situata la cea mai mare altitudine, la care se ajunge cel mai greu si care supravegheaza intreg complexul; este un loc de belvedere nemaipomenit, de unde se poate vedea toata localitatea, locul ideal pentru poze superbe intr-o zi insorita. Pentru un ordodox, exteriorul este relativ obisnuit, destul de asemanator cu bisericile noastre, insa interiorul o face speciala; pe noi, cel putin, ne-a impresionat foarte mult. Am avut un sentiment puternic de amaraciune de cand am facut primii pasi in biserica. Peretii acestei cladiri, picturile moderne cu care sunt zugraviti transmit atata durere, de fapt suferinta a unui popor care se pare ca nu a avut foarte multe momente de bucurie. Nu sunt imagini socante (pictura este moderna, cu elementele bizantine specifice bisericilor ortodoxe, dar si accente gotice), insa au o mare forta de sugestie. In ansamblu, nu este nimic grotesc, terifiant, ori lipsit de pietate, desi cladirea are pur obiectiv laic (nu se mai oficiaza slujbe), insa gama de culori, lumina, figurile personajelor, desi oarecum stilizate, te fac sa simti aproape organic multa mahnire si tristete. Este un loc sacru, dar parca abandonat de Dumnezeu, asa cum probabil ca s-au simtit saracii bulgari in anumite momente ale istoriei lor.
Dar afara era soare, era superb si pana la urma venisem sa ne bucuram de acele locuri minunate care ne asteptau afara. Asadar, am iesit din lacas pentru a admira privelistea de care va spuneam mai devreme; bineinteles am facut poze, multe poze, cu flori, dealuri, ruine si chiar cu gaze… Am coborat, dar nu ne-am indreptat imediat spre iesire; am mai ratacit putin pe niste potecute medievale care treceau prin ceea ce cred eu ca fusese odinioara un targ, cu ruinele pravaliilor din acea vreme. Seamana foarte mult, in opinia mea, cu ruinele din Grecia ori din Roma, cu acele strazi care traverseaza cartierele candva animate de localnici, negustori si mestesugari.
Dupa vizita la cetate ne-am urcat in masina si am dat o fuga pana in Arbanassi, satul cu case de piatra aflat la cca 3 km de Veliko Tarnovo. Timp de ora si jumatate, am colindat ulitele inguste, am admirat casele traditionale si cateva hoteluri precum Sevastokrator (cu o superba terasa panoramica) sau Izvora Complex (cu o curte minunata, unde se gasesc leagane, hamac, un mic iaz si o miniferma de animale). In finalul plimbarii ne-am odihnit intr-un parculet, pe o banca, si am cules o mana de corcoduse, cu care ne-am mai potolit setea, pentru ca apa pe care o carasem cu noi era deja fiarta. De fapt, soarele era atat de puternic incat pentru ultima parte a plimbarii am desfacut umbrela….
Am ezitat putin intre a ramane in Arbanassi pentru masa de pranz sau a ne intoarce in Veliko Tarnovo…Ce-i drept, terasele din Arbanassi ne imbiau cu vegetatia bogata si linistea lor. Totusi, am decis sa revenim in Veliko si am ne-am oprit la restaurantul aflat chiar la intrarea in cetatea Tsarevets, unde am comandat doua salate. Una cu piept de pui, cartofi si sos de iaurt (usoara, dar cu nimic speciala) si una cu limba fiarta, rosii, ardei copti si telemea (care s-a dovedit delicioasa, motiv pentru care am incercat sa recompun reteta si la Bucuresti). Preturile ni s-au parut foarte bune, avand in vedere ca pentru mancare si trei bauturi am platit in jur de 10 euro.
Seara ne-am dorit o cina mai speciala, asa ca am mers la Hadji Nikoli. Am ajuns in jur de ora 19, cand locul era destul de gol si am ales o masa de doua persoane in curte, lipita de zidul vechiului han. Chelnarita ne-a adus rapid meniurile, insa nu intelegea foarte bine engleza, asa ca ne-a trimis in loc un coleg, cu care am comunicat mai usor. La felul principal, am ales pui cu blue cheese, miere si portocale si „chifteaua boierului” cu salata verde, iar la desert o baclava si o inghetata de nuci. Mancarea a fost foarte gustoasa, iar vinul rose excelent. Nici nu am simtit cum au trecut cele aproape trei ore, mai ales ca, desi gradina aproape ca s-a umplut de oaspeti, atmosfera a ramas la fel de calma si de serena. Si aici nota de plata a fost absolut rezonabila, am achitat in jur de 30 euro cu tot cu bacsis.
De la Hadji Nikoli am mai dat o scurta tura prin centru, apoi ne-am incheiat seara pe terasa hotelului nostru, de unde am admirat inca o data cetatea luminata.
A treia zi am mers pentru ultima oara pe strada negustorilor, de unde am facut mici cumparaturi (cateva produse cosmetice pe baza de ulei de trandafir), apoi am luat doua sticle de vin bulgaresc si doua pahare (de coniac!) de la un magazin specializat aflat nu foarte departe de hotel.
Am parasit Veliko Tarnovo putin inainte de ora 12, dar ne-am promis ca vom reveni cu prima ocazie in acest orasel foarte pitoresc si primitor, in care am petrecut o minivacanta minunata.
