Lyon este o destinatie la care visam de mult, cam din vremea in care citeam in manualul de franceza despre vechea asezare romana Lungdunum, in care, de altfel, s-au nascut importanti doi conducatori ai Imperiului: Claudius (Germanicus) si Caracalla. In plus, am mai aflat intre timp ca Lyon este o foarte buna destinatie pentru weekend (in 2016 a fost chiar desemnat drept cea mai buna destinatie europeana pentru calatorii de weekend la World Travel Awards).
Asa ca, intr-o zi insorita de februarie, cand Blue Air anunta o reducere de 20% la toate zborurile, am rezervat doua bilete pentru o vacanta in Franta, la Lyon, pentru perioada de Rusalii. Initial avem in minte o formula de city break, cu trei nopti de cazare, dar in final am ajuns la cinci nopti si nu am regretat deloc. Ba din contra, ne-a parut rau ca zilele au trecut asa de repede.
Ibis Lyon Centre Perrache 3* , un hotel cu un raport pret-calitate bun
In privinta cazarii, am cautat un hotel situat central, pentru ca ne place sa mergem mult pe jos si voiam sa nu depindem de mijloacele de transport. Am ales hotelul Ibis Centre Perrache, situat la doar 50 m de gara Perrache – un important nod de legatura, cu statie de tramvai, metrou, autocar si evident de tren.
Hotelul este modern, camerele (ca la toate hotelurile Ibis) sunt micute, dar foarte curate. Baile sunt, la fel, destul de inghesuite, dar impecabile. Ne-a deranjat putin faptul ca am avut vedere in partea din spate, chiar spre gara, iar zgomotul facut de trenuri ne-a impiedicat sa stam prea mult cu geamul deschis. Camere erau climatizate, desigur, dar, cu toate acestea, simteam nevoia de un pic de aer proaspat.
Micul dejun a fost bun, cu 2-3 tipuri de branzeturi (inclusiv cu mucegai), sunca, unt, oua (pe care ti le puteai fierbe singur, cu ajutorul unui dispozitiv haios), diverse sortimente de paine proaspata si produse de patiserie delicioase (ca doar eram in Franta, nu-i asa ?). Daca legumele lipseau cu desavarsire (nu aveam nici macar rosii sau castraveti), puteai totusi sa te vitaminizezi cu ceva fructe (mere, portocale). Ce ne-a placut este ca, in zilele calduroase, gaseai la lobby bar si o carafa de apa cu lamaie si frunze de menta, o alternativa mai sanatoasa decat sucurile de la dozator de la micul dejun. Cafeaua era ok, la fel si ciocolata calda.
O problema la care am cautat solutii ceva mai mult timp a fost transferul de la aeroport la hotel. Citisem pe net despre Rhone Express, dar adunand costul unui bilet (15.9 euro) cu cel al biletului de tramvai care ne ducea pana la Perrache (2 euro/sens) si inmultind totul cu 2, am ajuns la concluzia ca mai bine ne luam un transfer privat. Nu mai stiu cum am dat peste site-ul www.findtransfers.com, dar am trimis o cerere si am primit pe mail cotatii de la mai multe companii care ofereau servicii de transfer. Preturile variau intre 90 si 125 euro pentru doua persoane dus intors, iar noi, desi am ales varianta cea mai ieftina, am fost super multumiti. Soferul care ne-a intampinat era un tanar domn foarte cool, cu un Mercedes sclipitor, iar pe parcursul drumului s-a dovedit o companie extrem de agreabila (poate si datorita faptului ca am vorbit in franceza) si ne-a oferit o multime de informatii despre oras, puncte de interes, restaurante etc.
Procedura de check in la hotel s-a desfasurat extrem de repede, iar receptionera a fost foarte amabila si ne-a dat si o harta a orasului, pe care ne-a insemnat obiectivele principale. Insa, pentru ca eram extrem de obositi dupa zborul matinal, nu ne-am simtit in stare sa iesim imediat si sa exploram imprejurimile, ci am preferat sa ne odihnim pentru cateva ore.
Abia pe dupa amiaza, am facut o prima plimbare de acomodare pe jos, pe traseul Perrache – Place Carnot (unde ne-am si oprit pentru un frappe si un ceai cu gheata) – Place Bellecour (piata centrala, a treia piata publica din Franta, unde am facut si primele fotografii) – Place des Celestins – Place des Jacobins – Place de la Republique – Rue de la Republique – Hotel de Ville/Opera.
Am admirat fantanile arteziene, ne-am bucurat sa vedem ca orasul are destul de multe spatii verzi, unde te poti adaposti de canicula, am scanat vitrinele magazinelor intalnite in cale (dar am amanat cuminti shoppingul pe zilele urmatoare) si, in final, am traversat unul dintre poduri si am ajuns in Vieux Lyon, unde ne-am oprit la restaurantul Les Traboules, pentru o cina acceptabila, dar nu memorabila, pentru care am platit cam 25 euro de persoana.
Apoi am luat-o agale, tot pe jos, de-a lungul raului Saone, catre hotel.
De fapt, ar fi trebuit sa spun din capul locului ca particularitatea Lyonului este ca se afla la confluenta fluviului Rhone cu raul Saone, care formeaza o peninsula – numita presqu’ile in franceza. Pe aceasta peninsula se afla si hotelul nostru. Orasul medieval (Viex Lyon) este situat in partea vestica a peninsulei, pe malul raului Saone, la poalele colinei Fourviere. Intrat in patrimoniul mondial UNESCO, Vechiul Lyon este impartit in trei, dupa cele trei mari biserici aflate aici : la nord – Saint Paul (cartier financiar si comercial), in centru – Saint Jean (partea religioasa) si la sud – Saint Georges (cartierul mestesugarilor).
Fata de alte orase pe care le-am mai vizitat in Franta (Paris, Nice), la Lyon ne-a placut atmosfera mai linistita, tihnita si gentiletea majoritatii oamenilor cu care am venit in contact. Asa cum ne povestea si domnul care ne-a facut transferul, este un oras cu o calitate a vietii buna, un oras in iti face placere sa traiesti.
Acvariul si Bazilica Notre Dame de Fourviere, atractiile celei de a doua zile petrecute la Lyon
In dimineata celei de a doua zile, pentru ca unul dintre noi este mare pasionat de acvaristica, am mers la Aquarium de Lyon, unde am ajuns simplu, cu autobuzul 63 (costul unui bilet este de 2 euro/persoana/sens, cumparat direct de la sofer). Biletul de intrare costa 15 euro, dar puteti beneficia de o mica reducere daca il achizitionati online. Acvariul este mic, comparativ cu cele pe care le-am mai vizitat la Lisabona si Valencia, dar puteti petrece linistiti vreo doua ore placute, privind pestii proveniti din ape dulci temperate, tropicale si desigur din mari si oceane. Nu ratati fosa cu rechini !
Ne-am intors din nou la hotel cu autobuzul, ne-am tras sufletul pentru o jumatate de ora si am pornit din nou, pe jos, pana la Place Bellecour, sa ne cumparam niste gustari pentru pranz de la Pignol Traiteur, despre care citisem lucruri bune pe net. Ne-am racorit apoi cu o inghetata si am plecat mai departe, catre Catedrala Saint Jean din Vieux Lyon (construita intre 1180 si 1480, in stil romanic si gotic), unde am intrat pentru o scurta vizita. Exteriorul (cele 280 de medalioane care decoreaza fatada) ne-a placut mult mai mult decat interiorul, poate si pentru ca faimosul orologiu astronomic era in reparatii si nu se putea vedea. De-a lungul istoriei, in catedrala s-au oficiat ceremonii importante, precum nunta dintre Henric al IV-lea cu Maria de Medicis, in 1600, sau investitura lui Richelieu cu titlul de cardinal, in 1622.
Mai impresionanta ni s-a parut Bazilica Notre Dame de Fourviere, situata pe colina omonima, la care am ajuns cu funicularul (pentru care am platit 2.6 euro/persoana). Inca din vremea cuceririi romane, zona Fourviere a adapostit mai multe sanctuare, catedrala fiind cel mai recent exemplu si atragand turistii cu turnurile maiestuoase, mozaicurile si vitraliile superbe. In stanga catedralei se afla un cunoscut punct de belvedere, de unde ne-am bucurat de o splendida panorama asupra orasului si de cateva clipe de ragaz. Apoi am decis sa o luam pe jos catre teatrul galo roman – vestigiu impresionant din vremea cand pe locul actualului Lyon se afla colonia Lungdunum, asa cum scriam la inceput. Din pacate, nu am avut timp sa intram si la Muzeul Civilizatiei Galo Romane, in schimb, am parcurs un drum foarte frumos, pentru ca din Rue Roger Radisson am patruns in Jardin du Rosaire si am fost de-a dreptul fermecati de frumusetea si parfumul trandafirilor. Cred ca acest drum si popasurile facute pentru a admira florile raman amintirea cea mai pregnanta cu care am ramas din Lyon. Am ajuns din nou in Place Saint Jean prin Montee Des Chazeaux –am coborat un lung sir de trepte pe care ne-am oprit din cand in cand pentru fotografii.
O excursie de o zi la Annecy
Ziua a treia a fost in intregime dedicata excursiei la Annecy, o localitate foarte pitoreasca din Haute Savoie, supranumita adesea Venetia Frantei, datorita numeroaselor canale si poduri.
Am ajuns usor la Annecy, cu un autocar foarte confortabil apartinand firmei OUIBUS, pe care l-am luat chiar din Gara Perrache. Desi pretul pe care l-am vazut pe net era 24 euro de persoana, noi am mers la agentia din gara sa cumparam biletele si am platit in final 28 euro de persoana (aller retour). Drumul dureaza cam 2 ore, iar statia de debarcare in Annecy este Place de la Gare, de unde am pornit si noi in explorarea oraselului. Bineinteles ca, o data ajunsi la primele poduri ne-am oprit sa facem fotografii, apoi am vrut sa ne racorim cu o bautura rece la una din terase, asa ca am ajuns la lac cam dupa 45-50 minute. Ne-a placut mult parcul amenajat pe malul lacului – numit Jardins d’Europe, unde lumea se odihnea la umbra sau lua o gustare. Undeva in stanga lacului am reperat celebrul Pont des Amours, de unde plecau si mici salupe de 6-8 persoane (numite navettes), care faceau plimbari de 35 min pe lac, contra a 12 euro/persoana. Din pacate, nu ne-am hotarat pe loc sa luam si noi o navette (una pleca chiar atunci), asa ca am ratat turul de lac (spre marele meu regret, tardiv insa). Croaziera de o ora cu vaporasul (14 euro) ni s-a parut prea lunga (aveam la dispozitie cu totul vreo patru ore de stat in Annecy), asa ca ne-am consolat cu un picnic incropit pe loc – cu baguettes cumparate de la una din nenumaratele tonete din jur. Am stat asadar pe iarba, ne-am bucurat de racoare si am admirat peisajul. Annecy e o optiune foarte buna daca va doriti un sejur relaxant, in mijlocul naturii, pentru ca puteti sta la plaja pe malul lacului, puteti inchiria o hidrobicicleta sau o ambarcatiune, puteti face jogging si – evident – va puteti delecta cu apetisantele specialitati savoiarde precum raclette sau fondue. Trebuie spus ca scaldatul in lac este interzis, dar unii localnici ignora acest avertisment….
Ziua la Annecy s-a incheiat cu o ploaie torentiala, care ne-a mai alungat parerile de rau ca nu am petrecut mai mult timp aici…
Plimbare prin cartierul Croix Rousse, urmata de o vizita la Muzeul Marionetelor
In ziua a patra, care a debutat cu vreme mai rece, vant si cer innorat, ne-am propus o vizita in cartierul Croix Rousse – fieful traditional al lucratorilor matasii (canuts), care au contribuit la prosperitatea si inflorirea orasului la inceputul secolului al XIX-lea. Casele lucratorilor trebuiau sa fie suficient de inalte pentru a adaposti uriasele razboaie de tesut Jacquard, acesta fiind si motivul pentru care acestia si-au abandonat atelierele cu tavane joase din cartierul Saint Georges si s-au mutat in Croix Rousse – zona cunoscuta pana la acel moment pentru multimea lacaselor de cult pe care le adapostea. De altfel, numele districtului vine de la crucea de piatra rosiatica ridicata aici in secolul al XVI – lea. In prezent, partea superioara a multor case a fost transformata in mansarde moderne, insa zona pastreaza multe traboules – pasaje acoperite care faceau legatura intre case, din lipsa de spatiu in exterior.
Noi ne-am urcat in metrou la statia Bellecour (biletul costa 1.8 euro), am schimbat la statia Hotel de Ville si am continuat pana la statia Croix Rousse. In piata cu acelasi nume am avut bucuria sa asistam la un concert stradal cu cantece de fanfara, care ne-au transmis imediat o energie buna, in ciuda vremii mohorate. Apoi ne-am plimbat pe strazi, am admirat din exterior Masion des Canuts, Theatre de la Croix Rousse si principala atractie a zonei – Le Grand Mur Peint des Canuts, cea mai mare fresca din Europa (1200 mp), care prezinta scene din viata cotidiana a locuitorilor cartierului.
Am coborat apoi prin partea numita Pentes de la Croix Rousse, ne-am oprit la o cafea si am ajuns in final la Opera, unde am descoperit ca se afla si punctul de plecare pentru Lyon City Tram – cu care se poate face un tur de o ora prin La Croix Rousse (9 euro biletul, in prêt intra si audio ghid). Si pentru ca nu ne era prea foame, iar afara ploua marunt, am decis sa ne urcam in trenulet, cu gandul ca sigur vom afla lucruri interesante si vom descoperi macar doua – trei locuri noi, in care nu ajunseseram in plimbarea noastra pietonala. Si nu am regretat decizia noastra, pentru ca turul a atins obiective precum L’Amphitheatre Des Trois Gaules, Le Jardin des Plantes sau La Fresque des Lyonnais (un alt perete pictat). Am aflat si ca unul din simbolurile cartierului este « Le Gros Caillou », un bloc de piatra dur, de culoare alb gri. Legenda spune ca piatra simbolizeaza inima unui executor judecatoresc nemilos, care a incercat sa evacueze pe nedrept din casa o familie de lucratori ai matasii. Drept pedeapsa, Dumnezeu i-a transformat inima intr-un bloc masiv de piatra si l-a obligat sa-si petreaca zilele impingand acest pietroi pana cand va intalni un om mai hain decat el – numai atunci pedeapsa ii va fi fost ridicata….
Nu am aflat deznodamantul povestii, insa dupa tur ne-am grabit la pranz (caci trecuse bine de ora 15). Ne-am oprit la Cafe 203, un local destul de aglomerat, pentru un burger si un demi poulet roti, cu cartofi si salata.
Si pentru ca ne mai recapataseram puterile, am hotarat sa incheiem ziua cu o vizita fulger (caci se apropia ora inchiderii) la Muzeul Marionetelor. Denumirea sa exacta este Musee des Arts de la Marionette si, impreuna cu Musee d’histoire de Lyon, se afla intr-o cladire monument din Vieux Lyon, emblematica pentru stilul renascentist – l’hotel de Gadagne. Muzeul se afla intr-o continua prefacere, nu toate salile sunt deschise (unele vor fi gata abia in aprilie 2019), insa ce se poate vedea ofera o imagine asupra principalelor personaje intalnite in spectacolele de marionete (Guignol, Pulcinella, Bunraku), dar si asupra tehnicilor folosite (artistul trebuie sa cunoasca in profunzime corpul uman si miscarile sale). Showul de marionete s-a nascut la confluenta mai multor arte: teatru, dans, cinema si circ si poti aprecia cu adevarat complexitatea sa numai vazand de aproape cum reusesc artistii sa insufle viata unor papusi inerte.
Este interesanta povestea marionetei Guignol, care ii reprezenta de fapt pe lucratorii matasii. Creatorul Laurent Mourguet, nascut el insusi intr-o familie de tesatori in 1769, obisnuia sa-si castige existenta ca vanzator ambulant si mai tarziu ca dentist. Pentru a-i ajuta pe pacienti sa-si invinga teama, el avea obiceiul sa-i amuze jucandu-se in fata lor cu papusi, de unde i-a si venit ideea sa puna in scene spectacole pentru publicul larg. Daca in primele spectacole il prezenta pe Polchinelle, personaj italian imprumutat din commedia de l’arte, ulterior s-a gandit sa creeze personaje mai apropiate de spiritul francez si asa au aparut Gnafron, Guignol si sotia lui Madelon si jandarmul Flageolet. Guignol intruchipeaza omul simplu, din popor, istet, curajos, generos, in lupta permanenta cu fortele raului, devenind in timp o parte esentiala a identitatii lyoneze.
Croaziera pe Saone si cina la bistrot
Incet incet am ajuns cu povestea la ultima zi a sederii noastre in Lyon, cea de a cincea, pe care ne-am propus sa o incepem cu o sesiune de cumparaturi. Din pacate, nu am luat in calcul ca lunea de Rusalii este si in Franta zi de sarbatoare, asa ca majoritatea magazinelor erau inchise. In final am gasit cateva deschise in zona Rue de la Republique, insa practic ne-am pierdut cam toata dimineata. Miezul zilei ne-a prins aproape de cheiul din fata Palatului de Justitie, asa ca ne-am decis sa facem o plimbare pe Saone, cu Lyon City Boat. Compania propune mai multe tururi (au inclusiv croaziere cu cina sau croaziere private) – din care noi am ales varianta Decouverte, cu durata de o ora, pe traseul Vieux Lyon – Basilique de Fourvière – Subsistances – L’Homme de la roche – Fort Saint-Jean – Ile Barbe, pentru care am platit 12.9 euro de persoana. A fost o experienta placuta, am stat in interior (deoarece afara soarele era foarte puternic) si am ascultat explicatiile oferite in mai multe limbi. Am admirat de pe vapor edificiile Conservatorului, Facultatii de Finante si Facultatii de Arte Frumoase, (Lyonul este, de altfel, un important centru universitar), una din cele patru braserii care ii apartin faimosului chef Paul Bocuse – lyonez de frunte, insula Barbe – pe care s-a construit o abatie in Evul Mediu. Trebuie sa mai adaug ca in Lyon exista 31 de poduri, din care 13 sunt peste Rhone si 18 peste Saone. Cel mai vechi este podul la Guillotiere, care odinioara constituia singura calea de acces catre oras dinspre Est.
Pentru ca in nici una dintre zile nu am reusit sa luam masa intr-un bouchon tipic (nu vorbesc aici de cele turistice), din simplul fapt ca ele sunt inchise la ora la care doream noi sa luam pranzul (majoritatea se inchid la ora 13 sau cel mai tarziu 14 si se redeschid in jur de 19, pentru cina), am dorit ca macar in ultima seara sa incercam aceasta experienta. Am mers asadar la Le Garet, insa, pentru ca nu ne-am mobilizat sa facem rezervare, nu ne-au primit. Asa ca am sfarsit la Le Summertime, cotat nu foarte bine pe tripadvisor, poate si din cauza serviciului extrem de lent (am asteptat cam o ora pana sa ne aduca felul principal, noroc ca unul din noi comandase si entree, altfel muream de foame). Mancarea in final a fost buna (am optat pentru un meniu Tradition, compus din cassolette de ravioles, entrecote a la sauce au St Marcellin, si ca desert creme brulee, respectiv un gratin de sole a la sauce homardine si une tarte au citron).
Ne-am intors la hotel tarziu dupa caderea serii, am mai inspirat o data parfumul teilor de langa Place Bellecour si ne-am facut in gand lista cu locuri in care nu am reusit sa ajungem: Musee Des Beaux Arts, Parc de la Tete d’Or (cel mai mare parc urban din Franta), Les Halles Paul Bocuse, Musee des Confluence, Institut Lumiere… Asadar, avem serioase motive pentru a reveni, poate de 8 decembrie, cand are loc La Fete des Lumieres – atunci lyonezii isi aprind luminite la ferestre in semn de veneratie pentru Fecioara Maria. Se povesteste ca in dimineata zilei de 8 decembrie 1852 (ziua Imaculatei Conceptii), locuitorii orasului s-au vazut obligati sa suspende festivitatile de dezvelire a unei noi statui inchinate Fecioarei, din cauza unei furtuni puternice. Totusi, spre dupa amiaza, cerul s-a inseninat in mod miraculos, asa ca lyonezii au aprins luminite la ferestre si au iesit apoi pe strazi, pentru a merge sa lumineze si Bazilica Notre Dame de Fourviere. Iata asadar cum s-a nascut aceasta sarbatoare !
